Istoricul Alfabetizării în România:
1912 – 39,3 %
1930- 57%
1948- 77%
Părintele Nicodim Măndiță s-a călugărit din anul 1920, deci dacă a început să scrie din acea perioadă undeva între 39.3 și 57 la sută din populație l-ar fi putut citi, mulți dintre fiii lui duhovnicești erau analfabeți și din mediul rural, nici nu ajungea
mesajul scris la ei.
Alfabetizat însemna în vremea aia și unul care citește cu întreruperi și greoi care azi ar fi încadrat la copil cu dificultăți la citire și analfabet funcțional, erau mulți cu maxim 4-5 clase, se abandona școala pentru munca pământului și creșterea animalelor.
Cam cât o fi putut tipări părintele într-o vreme când
nu existau mijloace de difuzare în masă
accesibile ca preț și era
limitată tehnologic
capacitatea de tipărire - că nu se scriau cărți pe laptop ?
Abia în 1948 sunt 77% oameni alfabetizați e posibil să fi măsluit comuniștii cifrele, ei au început școlarizarea centralizată dar populația nu s-a alfabetizat peste noapte, deja din anul 1948 funcționa
cenzura și părintele nu-și mai putea tipări scrierile către popor.
Cât privește
Urbanizarea României,
în anii 30 - 80% din populație trăia la sat, chiar și în 1948 erau doar 3,7 milioane de Români în mediul urban.
Dacă îndreptarul e scris pentru
„cei simpli”, bună parte dintre fiii duhovnicești
nici nu știau să citească la vremea respectivă.
Cine juca popice și biliard, când 80% din populație trăia la sat și mergea cu animalele la păscut ?
Un duhovnic s-ar fi apucat să critice un sport nepopular pe care-l joacă vreo 1000-2000 de oameni
undeva într-un colț de țară îndepărtat de mănăstirea și parohiile misionare de la sat unde a păstorit ?
Dacă era așa se lua de alte sporturi popularizate.
E ca și cum
azi un preot călugăr sau un preot de țară ar critica jocul de
darts în parohia lui, în fața
unora care nici nu știu regulile dartsului, în loc să comenteze despre fotbal care are zeci de mii de legitimați și milioane de spectatori.
Cine lua împărtășania „împodobită după moda seminudului (aproape despuiată)” cum scrie în îndreptar (exemplul 89, pag.21), într-o vreme când
80% din populație trăia la țară cu rușinea satului, sau în zonele unde a slujit părintele parohii de țară și mănăstiri de maici ?
Deci nu că umblau așa pe stradă și era moda prin reviste, ci s-ar fi apropiat să ia împărtășania așa, în Biserică.
Prin 94-2000 de când a început tipărirea îndreptarului, se întâmpla la nunți asta că așa erau unele rochii de mireasă făcute.