Iesirea din hipnoza, sugestie si autosugestie, din programul pe care il executi in absenta puterii de a i te opune, din teoriile, filozofiile de viata si din obisnuintele personale in care stai ca un traitor involuntar, ca un trup folosit ce primeste "fericirile" si privilegiile lumii, ale natruii, deci iesirea din toate nebuniile visurilor idealist ateiste pe care omul ca o maimuta inconstienta si neputincioasa le face lipindu-se sufleteste prin desfranare si iubire egoista de sefii lumii si de demonii dementi care-i stapaneste se face prin Credinta in Cuvantul lui Dumnezeu.
Trebuie luptat cu eul din tine, trebuie trezvie ca in somnul letargic interior sa poti sa biruiesti atacurile si uneltirile poftelor pacatoase, placerile letargiei puturoase ale iubirii de sine, de eogism si individualism. Inima e pentru apropiati zice Domnul, nu pentru demoni sau pentru sine. EUL din om minte foarte des pentru desfranarile lui inversand lupta, tradand pentru propriile interese, cedeaza, cade, se schimba si lupta ca prostul inconstient de partea raului si a railor, lasandu-se in asociere si inhaitare cu demonii ca sa formeaze impreuna comunisul necredintei, al indoielii, al neiertarii si razbunarii, un fel de justitie lipsita de iertare si de credinta, o justitie desfranata a distrugerii si bataii. Aceasta furie hipnotica in care se aprinde omul sau credinciosul sau copilul in care a intrat lingusirea satanei abuzand cu trufie ca sa abuzezi cu trufie si nepasare e defapt razboiul gresit, invers, care are la baza o alunecare, o deraiere, o confuzie, o gresala si acolo egoismul extremist este pofta care se incoarda si devine asa ca o forta foarte puternica si rea incat loveste cu ura si rautate si mandrie superioara in Dumnezeu si se crede mai mare si mai puternic ca oricine, infailibil si invincibil ca un erou de legenda, ca un zeu. Aceasta trufie a urii si maririi iubirii egoiste de sine vrea sa distruga si sa faca rau de parca n-ar stii ce face. Omul ca un hipnotizat nu se poate opune si nu poate opri ispita poftei rele, de a huli, de a injura, de a denigra, de a spune vorbe urate defrustrandu-se, ridicandu-se si inaltandu-se pe sine ca un fals invingator de parca el ar fi un razboinic grozav al dreptatii, al binelui, al iubirii, al milei care nu suporta nedreptatea si chinuirea celor mici si nevinovati si neputinciosi. Preia si fura victimizarea si se da el insusi victima, se da nedreptatit, furat, se simte foarte suparat si se revolta, se incapataneaza sa creada in falsa lui dreptate si neaga adevarul, realitatea, neaga pe Dumnezeu si se ridica sa loveasca inclusiv in sine spre distrugere pentru ca razboiul lui a devenit unul sinucigas crezand ca astfel a iesit din egoism. E defapt culmea hipnotica a egoismului exclusivist al desfranarii caci siuncigandu-se cu rautate isi face statuia idoleasca al eroismului absurd acolo in noaptea din sine, acolo in viitor sperand ca prin sinucizm sa fie crezut si compatimit, adulat ca un dumnezeu convingator. El defapt a trecut cu furie geniala in tabara demonilor, a tradat si din puterea multei pofte egoiste ii vine asa o forta de lupta mult mai mare si mai rea ca o razbunare, ca o razbunare crunta pe tot ghinionul istoric care se tot repeta si-l ia, pe pierzarea si ratarea insuportabila ce se repeta din gresala in gresala pana la "victoria" finala dar sarmanul hipnotizat se razbuna invers, se razbuna brusc si fara crutare pe Dumnezeu de cum il vede, de cum il aude pomenit de altii, de cum ii vede numele, se razabuna pe iertare, renegand si renuntand si dand inapoi toata iertarea, refuzand-o ca pe un rau, se razbuna pe Credinta, pe sfinti, pe nevoinovati, pe victimele sale incercand defapt sa-si musamalizeze tradarea si ligusismul si ipocrismul egoist si greseala fatala, caderea in ispita. Aceasta stare interioara de hipnoza in care esti gresit, mintit de sine si lipit sufleteste de demonii care dau tarcoale si care te mituie prin desfranare si gadaleala si mingaieri sexual laudaros incantatoare de sine si de privilegii si pile e o stare de cadere in inversarea luptei, o stare de frustrare exacerbata, o stare de disperare nebuna si de halucinatie neputincioasa in care ca sa scapi de ispita cedezi ca "desteptul" si te lasi in voia demonilor tradand, lasi dupa ei si tie in loc sa te smeresti si sa lasi lor dupa ei nu acasa la tine ci acasa la ei. Ca sa iesi trebuie sa revi in tabara Domnului, trebuie sa revi in lupta dreapta de partea binelui si sa iesi din lupta agresiva si foarte nemultumit furiasa pe toti pentru ca atunci ai tradat si esti de partea egoismului, necredintei si a tradarii caci ea iti da mandrii si laudarosenii si forte de distrugere uriase, goliatice, rautati si ure pline de hule, de porcosenii, de frenezie desfranata, punandu-te sa executi ca ORBUL un program distructiv si autodistructiv ce are finalitatea iadul si stapanirea satanica si a lumii asupra ta, despartirea de Dumnezeu, patima si ura patimas ireconcilianta pe orice speranta, pe orice om bun si drept, pe orice sfinti negand orice viitor pozitiv vrand sa locuiesti la nesfarsit in frica si in putoarea trandaviei foarte insingurator depresiva, in balta desfranata a nepasarii de sufelt, in balta egoismului hipnotic si amagitor plin de lingusism si lasitate ce suge josnicie direct prin buric, omul devenind o musca cu multe trompe si burice sau un buric in care circula el insusi pe interior ca sa produca desfatarile si mangaierile pacatoase ale desfranarii asa ca o betie ce curge ca un rau prin sine peste pietre ca sa le frece lingusindu-le.
Aceasta hipnoza a lasitatii e sarpele vrajitor care iti ia mintile si simturile drepte si curate si te preface in papusica condusa de instinctele animalice de fiara si de reflexele de aparare inversate, de ideile in care si-a bagat dracul codita de purcel invartit pe final si te-a preschimbat in mistret cu colt de argint care lovesti si darami Dumnezeirea si binele pentru ca tu insuti, in egoismul tau "maret" te crezi mai mare ca Dumnezeu, sa te dai si sa te arati puternic provocand cearta, vrovocand la lupta si la duel, provocand varsarea de sange, provocand si amanintand cu teroarea.
Trebuie sa nu te lasi amagit ca ai fi un dumnezeu, un razboinic urias, un luptator celebru caci astea sunt calitatile inverse ale trufiei geniale, ale demonismului dement, aceasta e insasi cruzimea care te inarmeazasi te hipnotizeaza cu strivirea capului altora, cu strapungerea, cu taierile in bucati, cu toate chinuirile fara numar si fara sfarsit de care ai fi capabil, cu solutia tradarii, a extorcarii, cu santajul emotional si presiunile viclene ca sa cedezi, e opera si planul necredintei.
Te ia si te face MINCINOS, CORUPT, INVERS incat prin hipnoza, ispita si amagire vrei cu toata vrerea si puterea incapatanata, cu vrerea ambitioasa, vrei sa te faci si sa devi prin propria ta alegere si descoperire, prin propria ta socoteala si "desteptare" VREI acolo in voirea din tine sa devi spahiul, pasa, ienicerul lumii eretice, ateiste, pagane si demonice, a lumii stintificilor vrajitori ce amagesc si traiesc in luxuri si privilegii materiale inchipuindu-se dumnezei in nepasarea si dispretul lor fata de Dumnezeu. Vrei sa te reintegrezi in lume pocaindu-te invers asa ca lumea lepadand ortodoxia si Cuvantul lui Dumnezeu.
Glasul de sirena a iubirii egoiste vine de dincolo de moarte cu cuvinte nedeslusite, serpesti si din nebunia de dincolo de moarte te cheama si nu i te poti opune caci e plina de iubirea egoista acea sirena satanica ce se da iubirea sau puterea. Nu te poti opune ei oricat ai vrea si te-ai forta. Hipnotic si alintat si pilit cu desfranari cedezi ca un copil-purcelas scarpinat la oua si cedezi si faci ispita dupa care implinind programul-ispita te razbuni pe victime si nevinovati si te sinucizi distrugand totul ca si decerebratii si degeneratii suparati ca au intrat in criza si disperare si nu se mai pot calma la timp. Sevrajul pacatos hipnotic la produce pe interior suferinte groaznice pe care demonii le folosesc inoculand mita desfranarii ca sa-l lipeasca sufleteste de ei si de satana oferindu-le pacea si odihna lumii si supunere la satana ca o solutie salvatoare facandu-i sa se simta grozavi de mari si de tari in starea asta ca niste zei mai mari ca Dumnezeu si ca Domnul din pricina renegarii, refuzarii, negationismului, scepticismului, din pricina geniului neCredintei lovind fulgerator cu rautate "mareata" spre distrugere de parca ar fi ciupit si jignit in orgoliul de mare sef ce crede ca el ar trebui ascultat si urmat cu supunere si nu adevaratul si milostivul si dreptul Dumnezeu.