Citat:
În prealabil postat de Iorest
Nu a reieșit din ce ai scris că l-ai pus în temă ca ultimatum, că dacă nu schimbă ceva s-ar putea să te piardă și să divorțați, în felul acesta vezi cum reacționează și în această situație.
Dacă te-a dat afară din casă, nu înțeleg cum te-ai mai împăcat cu el, cine a făcut primul pas pentru împăcare ?
Eu nu m-am referit numai la tine, ci așa în general ca duhovnic nu poți să recomanzi lesne divorțul înainte să se încerce tot ce e uman posibil pentru salvarea unei căsnicii.
Și duhovnicul are căsnicie, copii, dacă e nepăsător s-ar putea să aibă chiar el ispite de divorț în viața de familie, sau să-i trăiască copiii în concubinaj, să nu se poată cununa sau să divorțeze, sunt multe implicații spirituale pe care le poate păți duhovnicul în funcție de cum sfătuiește și de seriozitatea cu care se raportează la Sfintele Taine, nu e de joacă sunt niște jurăminte care se fac la cununia bisericească.
Nu ai zis dacă ești cununată la Biserică, cine știe cum te-ar sfătui un duhovnic în caz că nu ai fi.
Dacă trăiți în aceeași casă ca niște colegi de apartament, trăiești o căsătorie albă, nu știu cum i-ar fi plăcut lui Dumnezeu în cazul tău, caz care nu e totuși la fel de grav ca al femeii aceleia bătute, deși te simți neglijată.
Da, dar nu am văzut nicio învățătură duhovnicească în care să se spună că dacă soțul te neglijează poți divorța, deci nu te înșeală, nu te bate, nu vine beat, nu ați ajuns la ruină că a cheltuit banii iresponsabil, te alungă din când în când și nu ține cont de cuvântul tău.
De aceea e și problematică situația ta, deși psihologic ai avea și tu dreptate, oricum tu nu ne asculți pe noi decât așa să-ți mai spui păsul, e o decizie foarte serioasă pe care să o iei în cunoștință de cauză, nimeni nu cred că se va băga să decidă pt altcineva în chestiuni personale.
|
Ma refer la ce presupune o casnicie din punct de vedere crestin. Sotul si sotia sunt pe primul loc, devin unul, parintii nostri trec pe locul doi. E mai mult decat o simpla neglijare, repet, nu avem bani la comun, nu hotaram la comun....nu e caminul nostru practic ci al altora. Pentru o atitudine neglijenta nu mi-as fi permis sa pun problema divortului. Dar pur si simplu...nu suntem impreuna, decat, cu iertare, noaptea in pat, iar o casnicie nu asta presupune.
Da, i-am dat si ultimatum. A spus ca pentru el copii si mama reprezinta familia lui.
Totusi, o casnicie prespune anumite lucruri de baza, care la noi nu exista.
In privinta colegei, cu siguranta cazul a plecat de la o prima palma. Daca nu se pleaza din timp cu motivul "nu e bine", uite unde se poate ajunge. Acum, vai de copilul acela...