Citat:
În prealabil postat de mihamm
Am 21 de ani si am foarte multe probleme in familie si nu sunt sigura daca felul in care actionez este corect sau bun si speram ca m-ati putea sfatui.
Fratele meu de 26 de ani care este copilul mamei din alta relatie nu a muncit niciodata, a renuntat la facultate si nu face absolut nimic in casa (doar sta in camera lui la calculator). Cu toate relatia mamei cu tata este ingrozitoare ea nu poate parasi aceasta casa exact din cauza lui si a indiferentei sale fata de problemele ei (pur si simplu nu ii pasa ca ea este trista aici, el nu vrea sa munceasca). Eu as putea sa continui sa traiesc cu tata ca sa o usurez pe mama, dar chiar si asa ea nu poate pleca pentru ca ar trebui sa aiba grija de fratele meu in timp ce sta cu chirie pe un salariu de invatator.
Partea pe care nu o pot intelege este ca ea s-a conformat cu comportamnetul fratelui meu si imi cere mie sa am grija de el dupa ce ea nu va mai fi in viata. Mai exact sa ii cumpar o garsoniera si sa ii asigur TOATE cheltuielile pentru toata viata sa. Eu nu sunt deloc de acord, cu mentiunea ca eu si fratele meu nu ne intelegem deloc, el este o persoana tare rea din punctul meu de vedere, ma injura si la simpla vedere, daca fac ceva care il incuca putin, ca de exemplu folosesc un lucru de care are si el nevoie la acel moment injura si mai rau. Asta este doar un exemplu ar rautatii lui, eu oricum nu imi amintesc cand am purtat o conversatie cu el ultima oara, poate acum 2 ani cand l-am dus la doctor cu masina si era doar noi 2 in masina am schimbat 3 vorbe.
Ca solutie i-am zis mamei ca ii platesc chiria si cheltuielile timp de 6 luni timp in care el isi gaseste slujba si se responsabilizeaza, in circumstantele in care eu acum sunt studenta si nu stiu nici macar ce salariu voi avea. Va trebui sa muncesc tare greu pentru bani avand in vedere ca incep de la 0, iar mama considera a fi normal sa am grija de fratele meu doar pentru ca ea a avut grija de mine. Pentru mine asta este egoism, mai ales ca ea am facut clar acum de ceva timp ca am facut alegerea de a nu avea copii niciodata, dar ea vrea sa imi dea responsabilitatea copilului ei.
Sper ca imi intelegeti grija. Ce parere aveti?
|
26 de ani e o varsta mult mai problematica decat 21,sa stii ca e mult mai frustrant sa realizezi ca stai cu parintii,fara loc de munca si studii abandonate....Adica e normal sa injuri pe oricine fiindca nimeni Nu incearca sa te inteleaga cu adevarat si oricum nici tu nu prea ai chef sa te justifici nimanui.Vad ca toti ceilalti din comentariile anterioare au utlizat piatra din dotare.Bravo mai crestinilor de carton!!!!Inseamna ca voi habar nu aveti cum e sa iti revi dintr-un rahat,cum e sa simti intunericul si starea aia de......Zicea careva ca sa munceasca ca doar nu e invalid....Ba da,e invalid,aceste tipuri de probleme te afecteaza chiar mai mult decat afectiuni vizibile.E dureros sa vad ce usor aruncati judecati,si admir totusi ca te simti datoare sa iti ajuti fratele.Crede-ma chiar are nevoie de ajutor,si stiu ca nu ii va fi usor sa il accepte de la tine sau altcineva.Adica el acum se izoleaza si e defensiv,dar nu inseamna ca nu e in cautare de intelegere.Chiar te rog sa vorbesti tu sau daca are pe cineva care ii este mai apropiat si sa incercati asa usor sa il scoateti din starea asta si sa il ajutati sa se puna pe picioare.