Cei cărora li s-a arătat un sfânt sau cei care au fost vindecați în chip minunat rămân marcați de o astfel de întâmplare pentru mult timp, de obicei pentru toată viața. Dacă pe o stradă trece din întâmplare un președinte, toți care locuiesc acolo vorbesc multă vreme despre acest eveniment.
De cele mai multe ori, pentru creștinii care primesc o cercetare cerească din partea unui sfânt, acesta este un moment binecuvântat.
Semnele dumnezeiești au rostul de a-i întări pe credincioși în viața duhovnicească. Numai atunci când oamenii se lasă biruiți de diavolul mândriei și răstălmăcesc rostul descoperirii pe care au avut-o, considerându-se superiori altora, numai atunci urmările acestor descoperiri sfinte sunt dăunătoare sufletului. Vina nu este însă nici a sfinților care s-au arătat, sau a îngerilor, sau a lui Dumnezeu, ci este numai și numai a oamenilor care nu au știut să se bucure de darul primit de la Dumnezeu.
Diavolul caută prin orice mijloace să îi determine pe creștini să uite că au avut parte de ajutorul lui Dumnezeu sau al sfinților, fie că acest ajutor a avut parte printr-o intervenție minunată, fie că a avut parte în mod firesc, așa cum se întâmplă deseori cu cei care duc lupta cea bună pentru mântuire. De altfel, nu puține sunt cazurile în care creștinii care au simțit în inima lor acest ajutor (la examene, pe patul de boală, în ispite, în necazuri care păreau fără ieșire...) au fost mai recunoscători decât unii dintre cei care au văzut în vis sau în vedenie un sfânt sau au fost vindecați în chip minunat. De fapt, cel mai important lucru nu este modul în care a avut loc o vindecare, ci efectele duhovnicești ale acestei tămăduiri.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfantu...Romania-56.php