[COLOR=green]UN [COLOR=#e61a1a]VIS[/COLOR], de Ademar Baros (poet brazilian)
Am avut un [COLOR=#e61a1a]vis[/COLOR] într-o noapte,
Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu pășea alături de mine.
Pașii mi se imprimau pe nisip
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din pașii noștri
reprezintă o zi din viața mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
și am revăzut toți pașii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observatcă în unele locuri
în loc de două urme
nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieții mele.
Ce surpriză!
Locul în care nu se vedea decât o singură urmă
corespondea cu zilele cele mai întunecate
ale vieții mele:
zile de neliniște și de rea voință,
zile de egoism sau de proastă dispoziție,
zile de încercări și de îndoială,
zile de nesuportat...
Și-atunci întorcându-mă spre Domnul
am îndrăznit să-i reproșez:
- Totuși, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viață?
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele când te-am purtat pe brațe...[/COLOR]