[AlinB]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Am rasfoit cartile si nu am gasit nimic care sa sugereze ca nu e in regula,nici macar un paragraf,o eroare,o greseala imensa .Cartea lui Ellen il descrie pe Mantuitor si explica de ce e bine sa credem in El ,lalalala si cealalta a lui Bullon vorbeste despre lucrurile care se petrec in vremurile din urma,despre Apocalipsa.Fiti siguri ca daca vedeam ceva care
nu era in regula imediat le aruncam.E bun pentru incepatori ca mine si fiti siguri ca nu ma va atrage nimic sa ma duc la adventisti Doamne fereste

Stii care e strategia diavolului?
Niciodata nu-ti va da un borcan pe care scrire "otrava" si va zice: "mananca otrava".
Mai intai iti va da un borcan de miere si va spune "gusta". Ai sa vezi ca are culoarea mierii, gustul mierii, si ai sa spui "chiar e miere". Si ai sa gusti..
Dar undeva in miere este o picatura de otrava, de care n-ai sa dai la inceput, ci pe masura ce ai sa maninci, convins ca este ceva bun.

Sf. Apostol Pavel spune in doua locuri " Puţin aluat dospeşte toată frământătura". (1Cor.5, Galateni 9).
Iar in scrisoarea de la Galateni, vorbeste de un caz special care seamana cu problema adventista si chiar (neo)protestanta in general.

Este vorba de iudaizarea crestinismului de catre unii care aparent erau crestini (convertiti si botezati dintre evrei) dar care nu puteau intelege ca Legea Veche a incetat si taiarea imprejur si urmarea celorlalte percepte ale Legii Vechi nu mai erau necesare.

Moral vorbind erau crestini, faceau fapte bune si aparent era amabili si cuminti, la locul lor, dar dogmatic erau straini de crestinism deoarece aveau o intelegere gresita asupra mantuirii.

Iar tot "crestinismul" lor era doar praf in ochii necunoscatorilor iar ceea ce era mai rau, incercau sa convinga si pe altii ca acela este modul corect de a fi crestin.
Dar citeste toata scrisoarea catre Galateni ca sa vezi cum pune Sf. Ap. Pavel problema.

Simptomatic in aceasta directie este si atitudinea crestinilor "supraconfesionali" (vezi mai sus msg. dl. Litanu) care sustin ca "confesiunea nu este importanta". Aparent mesajul dumnealui pare intelept, propunand o imagine a unei unitati in diversitate, un mod de viata crestina superior partizanatului confesional, dar nu e tocmai asa.
Chiar si adventistii in randul carora se numara in prezent sustin acest partizanat confesional (binenteles, in favoarea lor), dar dincolo de asta, chiar si aceasta perspectiva pe care o propune dumnealui este practic tot o confesiune, avand un specific propriu, cel neoprotestant.

Chiar daca invataturile sale nu sunt in totalitate bine definite si destul de schimbatoare (iar asta nu e o calitate!!), ele exista si tin de specificul traditiei protestante, deci reprezinta pana la urma o confesiune, chiar daca "no name".Iar lucrurile astea le puteti afla si dvs. daca o sa studiati credinta si crezurile in profunzime, dar pentru asta religia trebuie sa fie un mod de viata si nu un "hobby" sau o alta preocupare printre multe altele.