Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
E bine sa le iertam si pe acestea , dar mult mai intelept ar fi sa evitam contactul direct cu cei ce ne tulbura , si mai ales sa ne stapanim GANDURILE !
|
Asa este. Dovedim intelepciune evitandu-i in vremea tulburarii noastre si neprimind gandurile dracesti invrajbitoare.
Bine ar fi sa intelegem ca neiertandu-i pe cei ce gresesc fata de noi, le suntem pe plac demonilor, implinindu-le voia.
Refuzand iertarea aproapelui nostru, respingem de fapt harul lui Hristos, ne privam de iertarea Lui, iesim din comuniunea cu El.
Iertati toate pacatele gresitilor vostri, ca si voua sa va ierte Tatal vostru.
"Infricosator este cuvantul Domnului - spune
Cuviosul Isaia Pustnicul - ca de nu vezi inima ta curata fata de toti, sa nu ceri nimic de la Dumnezeu, caci ii aduci ocara, o data ce fiind pacatos si avand vreo suparare fata de omul asemenea tie spui Celui ce cunoaste inimile:
Iarata-mi pacatele mele.
Unul ca acesta nu se roaga cu mintea, ci cu buzele intru nestiinta. Fiindca cel ce voieste cu adevarat sa se roage lui Dumnezeu cu mintea, in Duhul Sfant, si cu inima curata, isi cerceteaza, inainte de a se ruga, inima sa, de este impovarata de vreo grija fata de orice om, sau nu. Si daca nu o face, se amageste pe sine. Caci in acest caz, nu este cine sa-l asculte pe el, pentru ca nu mintea lui se roaga, ci implineste o obisnuinta a orelor de canon.
Dar cel ce voieste sa lucreze in chip curat, va cerceta mai intai mintea lui, ce are in ea. astfel, de zici:
Miluieste-ma, miluieste si tu pe cel ce te roaga, si de zici:
Iarta-ma, iarta si tu, nevrednicul.
Iar de zici:
Nu-Ti aduce aminte de pacatele mele, nici tu sa nu refuzi sa ierti pacatele aproapelui tau. De n-ai ajuns sa faci acestea, in zadar te rogi" (Cuvantul XVIII -
Despre iertarea raului, in Filocalia XII).