Citat:
În prealabil postat de bogdan81
Flavius,
Vreti sa spuneti ca nu ati simtit niciodata dorinta de a exista pentru totdeauna?
Unamuno, pe care l-am citat inainte, ne propune tuturor sa facem o experienta.
Sa incercam sa ne imaginam pentru o clipa ca am inceta sa existam, ca am inceta sa fim constienti de noi insine. Vom constata imediat ca nu putem face asta pentru ca ne cuprinde ameteala. Nu ne putem concepe ca incetand de a exista.
Pentru mine, omul este facut sa-si doreasca nemurirea, vesnicia.
Eu nu cred ca se poate altfel.
Ati incercat vreodata sa va puneti la modul adanc aceasta problema?
|
Sigur ca teoretic mi-am pus problema nemuririi, dar intr-un mod complet nereligios.
Ca raspuns la problema pusa de Unamuno, nu cred ca e vreo diferenta intre a inceta sa exist odata cu moartea fizica si felul similar in care nu am existat in 1800, de exemplu. Eu pot banui ca dorinta de a nu muri/ de a exista pentru totdeauna este o consecinta a instinctului de supravietuire cuplat cu faptul ca oamenii, spre diferenta de celelalte specii, sunt perfect constienti de inevitabilitatea mortii. Biologic suntem "fortati" sa evitam moartea, dar in acelasi timp stim ca nu vom putea face acest lucru la nesfarsit.
In orice caz, sunt curios de ce vedeti in aceasta dorinta pentru nemurire a omului (dorinta care presupun ca se manifesta diferit la fiecare individ) o dovada a existentei Dumnezeului biblic?