Citat:
În prealabil postat de Lancelot
vezi? caterisirea e caterisire. esti in situatia oricarui cetatean care crede ca credinta lui este singura adevarata. gandeste-te la bucuria pe care o simti si pune-te in locul oricarui cetatean de pe pamant, ai sa intelegi si tu si altii cat de importanta este aceasta bucurie sincera (chiar daca in cazul tau este si revendicativa!, ceea ce stirbeste mult din sinceritatea ei) si cat de putin conteaza institutionalitatea. nu vad cum poate gresi un om care crede si se bucura in iubirea pentru Hristos, oricum ar fi numita biserica din care ar face parte. si eu ma bucur pentru acel om si poate ca simt un pic de gelozie, imi doresc si pentru mine o astfel de stare, de liniste sufleteasca, de complementaritate, de bucurie in credinta.
|
Te contrazic. Caterisirea este cât se poate de valida în caz ca preotul comite abateri disciplinare în măsura sa pună în pericol dreapta credință. Când, însă, preotul este caterisit tocmai pentru ca el apăra dreapta credință și nu se conformează unor reguli absurde care îl fac părtaș la vreo erezie, atunci el este necaterisit. Caterisiti, în ochii lui Dumnezeu sunt cei care au inițiat aceasta caterisire! Dumnezeu ne întărește în credință așa cum știe El, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru a ne arata unde este Calea, Adevarul și Viata.
În rest, despre celelalte credințe nu sunt eu vrednica sa emit vreo judecata. Merg pe mana Sfintilor Parinti și cred ca ei știu mai bine ca mine cum e treaba cu mântuirea. Dușmanul mântuirii noastre nu doarme. Citeste și vezi ca Mahomed și-a creat o religie care sa-I permită sa aibă mai multe soțîi! Este aceasta o religie mântuitoare? Nu. Dar cui îi pasa? Mahomedanul așa crede și așa îl confunda pe Dumnezeu cu dușmanul mântuirii. Nu e totuna dacă ne închinăm lui Dumnezeu sau celui viclean! Uita-te la înverșunarea lor împotriva crestinilor! Dacă și religia lor ar fi mântuitoare, ce rost ar avea aceasta înverșunare?