Partea a-III-a

Din punct de vedere al formei literare a textului profetiei lui Naum diferiti cercetatori(Barton si Muddiman) au emis ipoteza ca versetele 1:2-8 din text sunt de fapt un imn teofanic in stil semi-acrostih,chiar sub forma unui psalm inclus in text, creatie a autorului.O alta opinie s-a referit la faptul ca Naum nu o carte profetica ci la origini ar fi fost un text liturgic,folosit la ,,sarbatoarea intronarii” Domnului care se tinea ,,anual la Ierusalim dupa caderea Ninivelui in 612 BC.Conform acestei analize cartea consta in fragmente din diferite categorii literare,toate acestea formand o liturghie iudaica care comemora distrugerea orasului Ninive”.Cu toate acestea primul verset din carte pozitioneaza in mod clar textul in categoria profetica, ramanand ca cercetatorii sa analizeze in viitor simbioza dintre un text profetic si un continut liturgic iudaic in cadrul literarturii ebraice a Vechiului Testament.

Profesoara Julia M.O’Brien de la ,,Lancaster Theological Seminary”, specializata in studiul profetilor minori din Vechiul Testament si in literatura profetica ebraica, ridica in mod interesant o dilema determinata de ultimul verset al cartii lui Naum: ,,Versetul 19 are o importanta functie teologica,autorul reamintind apasat faptul ca bucuria aproape exaltata cu privire la caderea Asiriei nu izvoraste dintr-o ura dezlantuita ci este rodul durerii si suferintei unei intregi comunitati.”In acest caz,remarca O’Brien in continuare,cercul demonstratiei teologice se incheie cu o tema de meditatie in subtext, lasata deschisa la aprecierea cititorului: ,,In ce situatii este justificat dpdv moral sa te bucuri de infrangerea opresorului”.

Istoria maretiei din tarana a Asiriei,ca a multor altor imperii care au urmat,a stat sub semnul judecatii,Dumnezeu fiind un adapost in vreme de necaz pentru cei ramasi credinciosi Lui,zadarnicind insa toate planurile facute de oameni puternici ai zilei impotriva vointei Sale.Vedenia din primul capitol, despre puterea mareata a lui Dumnezeu,arunca in sfera distrugerii finale nestatornicia celui rau,urmarile pacatului,raspandirea inselatorului,lacomia si violenta dezlantuita a idolatriei si a copilului ei favorit, cruzimea.Imperiul asirian a cunoscut aceiasi cadere ca si cel ce sta mereu in umbra la asemenea imperii,cuvintele lui Isaia fiind pe deplin aplicabile proiectiei lumesti a celui ce s-a vrut pe sine mai sus decat Dumnezeu,si al carui venin plin de slava desarta il recunoastem atat de bine in gura mandrilor dar uitatilor regi asirieni: ,, Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului! Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: "Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?"(Isaia 14:12,15,16,17)

Nimeni nu a plans disparitia intunecatei cetati a viciului si a imperului ei plin de pacate, cladit pe sange,praful si pulberea timpului s-au asternut peste clipele ei de falsa glorie nascuta din ferocitate si groaza: ,, Vai de cetatea varsatoare de sange, plina de minciuna, plina de silnicie si care nu inceteaza sa se dedea la rapire! Toti cei ce te vor vedea vor fugi de tine si vor zice: "Ninive este nimicita! Cine o va plange? Unde sa-ti caut mangaietori? “(Naum 3:1,7).Dupa cum spunea psalmistul ,, Pretutindeni misuna cei rai, cand domneste ticalosia printre fiii oamenilor.”(Psalmul 12:8) iar firea pacatoasa a omului a avut mereu o inclinatie spre lacomie,pierzanie si efemer,admirand ceea ce intr-o zi va fi precum un abur.Insa cei care mai ales in aceste zile,prin credinta,pasesc alaturi de Hristos in Postul Pastelui, isi amintesc ca cel care l-a ispitit pe Fiul Omului pe muntele Carantania tocmai asta i-a oferit,acest tip de putere si acest fel de imparatii: ,, Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis: "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie."(Matei 4:8-9).

Fie ca raspunsul Mantuitorului,ce a dezbracat de falsitate realitatea ce se ascundea in spatele amagitoarelor cuvinte sa ramina raspunsul oricarui credincios in fata ispitei slavei desarte: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti."(Matei 4:10)