Mărturisitorul Ștefan Crăciunescu în temnița comunistă
"Anul 1958 aducea României un nou val de represiune. Regimul comunist se temea de o iradiere a ideilor anticomuniste de la Budapesta și, în consecință, considera că are nevoie de o consolidare. Totodată, cu un an înainte, în Uniunea Sovietică, Hrușciov declanșase o nouă campanie ateistă, situație în care România trebuia să dovedească fidelitatea față de cauza comunistă.
Noul val de teroare viza pe cei cu antecedente penale care activaseră în Mișcarea Legionară sau care erau suspectați de legionarism. Pentru autoritățile comuniste, orice activitate care nu putea fi controlată sau care nu era inițiată de partidul-stat era considerată acțiune complotistă, chiar legionară, și de multe ori mistică. Tot acum erau vizați tinerii care, deși trecuți prin educația socialistă, mulți se dovedeau superficiali atunci când trebuiau să militeze pentru regim.
Un astfel de caz este al tânărului Ștefan Crăciunescu, elev la Liceul Militar „Ștefan cel Mare“ din Câmpulung Moldovenesc. Acesta s-a născut la 6 februarie 1934, în familia unui muncitor ceferist din Câmpulung. Evident că originea socială a tânărului Ștefan îl recomanda întru totul pentru a urma o școală de asemenea importanță cum era cea militară. Numai că, spre absolvirea liceului, Ștefan Crăciunescu își manifesta talentul literar într-o formă autentică, total străină de aspirațiile educatorilor comuniști.
Împreună cu alți doi colegi, Gavrilă Rus și Gheorghe Tănase, el a înființat un cenaclu literar în care fiecare își prezenta creațiile și recita din poeții clasici români. Poate că nu această activitate a declanșat ancheta Serviciului de Contrainformații Militare. Activitatea literară de la liceul militar va fi fost cunoscută de către conducerea instituției, atâta vreme cât cenaclul a funcționat până la absolvirea celor trei tineri. Însă ceea ce i-a convins pe cei din Securitate că aceste preocupări literare ar putea ascunde ceva naționalist și chiar mistic a fost mai ales gestul lui Ștefan Crăciunescu, după absolvire, de a intra la 4 august 1958 în obștea Schitului Rarău, de lângă Câmpulung.
Un alt aspect pe care nu îl putem eluda este că egumenul de la Rarău, cel puțin până la data de 14 iunie 1958, fusese ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Prin urmare, putem considera că Ștefan Crăciunescu va fi fost un ucenic al acestui duhovnic. La 15 ianuarie 1959, Ștefan Crăciunescu a fost arestat de Securitate. În anchetă s-a consemnat faptul că, în cenaclul literar din liceu, cei trei tineri „comentau în mod dușmănos ideologia marxist-leninistă, măsurile luate de partid și guvernul RPR, aducând insulte și calomnii la adresa literaturii și culturii socialiste“.
De asemenea, erau învinuiți că, prin activitatea lor, cei trei „refuzau să mai scrie poezie, deoarece acestea ar fi fost lozinci socialiste“. Cât despre convingerile lui Ștefan Crăciunescu, în anchetă, martorii declarau: „Acesta căuta să ne convingă că lumea de astăzi ar fi ceva formal, fără conținut și că totul este forțat, arătând în acest sens că regimul actual ar da o orientare greșită literaturii“. Tot în anchetă, fratele Ștefan arăta că în obștea de la Rarău „a găsit liniștea sufletească“.
Ștefan Crăciunescu a fost judecat și condamnat prin Sentința nr. 293 din 15 mai 1959 de Tribunalul Militar Iași la opt ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale prin agitație“. A cunoscut penitenciarele de la Iași (1959), Jilava (1959), Gherla (octombrie 1959, decembrie 1962), lagărul de muncă de la Periprava, apoi închisoarea de la Dej (august 1963). A fost eliberat la 14 aprilie 1964 din Penitenciarul Gherla." (Sursa: Ziarul Lumina)
|