[Laurentiu]

În ultimele zile au fost tot felul de păreri. Întrebarea este următoarea: e admis să se facă exorcizări? În ce condiţii?

- Întâi şi-ntâi este vorba de discernământ. Şi aici preotul trebuie să apeleze la un doctor, să vadă dacă este vorba despre o boală psihică sau dacă este vorba despre o posedare de demon, care este foarte greu de depistat. Eu, în tinereţea mea, am văzut cu ochii mei o femeie demonizată. Eram diacon, am făcut un popas la Mănăstirea Bistriţa. Era o zi de maslu şi preoţii călugări m-au rugat să slujesc împreună cu ei, să fim mai mulţi, şi am acceptat. Printre oameni era o femeie demonizată, era cu bărbatul ei şi cu un cumnat. Au fost înfiorătoare scenele la care am asistat, ce ieşea din gura ei şi gesturile ei.
Când preotul i-a dat să sărute crucea, a scuipat-o. Acolo există racla cu moaştele Sf. Grigore Decapolitul şi, la sfârşitul maslului, este tradiţia ca bolnavii să treacă pe sub raclă. A trecut şi ea de trei ori pe sub raclă, cu forţa, şi atunci s-a întâmplat minunea. În mijlocul bisericii a început să-şi mărturisească public păcatele personale. Cumplite, trebuia să-ţi astupi urechile. Dar a făcut-o, în gura mare. Era în mănăstire o doctoriţă călugăriţă, care avea pregătită o injecţie pe care să i-o administreze după maslu. Nu a mai fost nevoie. Eu am văzut-o cu ochii mei plecând din mănăstire, erau la iarbă verde, cu soţul şi cumnatul, mâncau de prânz. Aceea a fost puterea lui Dumnezeu şi a rugăciunii preoţilor