Citat:
În prealabil postat de Jamaica
pana la urma am aflat, se tine post negru doar de cine poate! cei carora sanatatea nu le permite sa il tina normal-asa a recomandat preotul la biserica la care am fost
|
In general, despre orice lucru se poate spune ca cine poate il face cine nu vorbeste despre el . Tot asa si despre post , dar macar daca s-ar opri aici ca postul a fost intors pe toate partile de catre mai toti .
Eu am intrat pt. a combate un sofism , si-anume acela cu care ne scuzam si ne binecuvintam noi la dracii si la abjurare cum ca postul , ca si alte nevointe , se fac dupa putere . Ei na, si daca nu mai poti sau esti bolnav, gata , esti dezlegat ? Chiar asa simplu este, sa nu te nevoiesti cu mai nimic si sa fi binecuvintat ?
In primul rind , si la asta am mai atras atentia, ca omul poate f. mult , vede fiecare cit poate atunci cind ii pune D.zeu in circa sa duca , sa patimeasca . Asa ca daca s-ar infrina cu adevarat dupa puterea sa ar trebui sa fim mult mai multi postitori invederati .
In al doilea rind aduc in amintire vorbele gheronului Cleopa despre deslegarea de la post pt. cei bolnavi : se desleaga de la post acel bolnav care este atit de bolnav incit nu poate sa se intoarca singur de pe o parte pe alta si trebuie sa-l intoarca altii .
Cele mai multe dintre bolile noastre sunt fandoseli si sofisme cu care ne impaunam spre osinda noastra . Nimeni nu spune sa fi postitor precum arhi renumnitul si de D.zeu iubitul Sf. Vasile cel Mare ori acum in contemporaneitate precum parintii atoniti Iosif isihastul, Paisie aghioritul , Cosma etolianul, Iosif Vatopedinul care in ciuda starii de sanatate precara in care au ajuns nu s-au sfiit sa posteasca cu tarie . Diferenta dintre ei si noi este insa ca isi doreau cu adevarat sa fie cu Hristos iar noi ne dorim sa fim doar ... cum vrem noi ! Si astfel ne facem ca postim, de la postul catolic (fierbem carnea , o scoatem din mincare si noi mincam mincarea fara carne crezind ca ne nevoim cu tarie) pina la cel mozarican (ne infrinam riguros de la bucate dar ne desfatam la pacate !) cit si celelalte variante individuale prin care sfirsim smintindu-ne si crezind ca suntem cineva ca am postit . Postul este pt. fiecare , un beneficiu strict individual, prin care reusim sa domolim sau sa desradacinam patimile . Cu cit postim mai tare cu atit ne despatimim mai bine , cu cit postim mai des cu atit mai multe patimi curatim !
Tot deslegindu-ne pe diverse motive ajungem sa mirosim , ca sa folosesc un eufemism, de patimi atit de mult incit nu me mai suporta nimeni prin preajma !