[ioanna]

B. Europa Orientala, secolele VIII-X

Voi prezenta acum alte cateva dispute teologice, desfasurate in alta zona a continentului si in alta epoca (secolele VIII-X), cu cateva secole inaintea controverselor iudeo-crestine din Paris (1240), Barcelona (1263) si Tortosa (1413- 1414). O alta diferenta este prezenta pe scena disputei a teologilor musulmani pe langa cei crestini si evrei. Dar, in unele cazuri, mai este o deosebire tipologica. Asa cum am vazut, controversele confesionale publice atestate in Evul Mediu Occidental vizau religiile crestina si mozaica, arbitru fiind un suveran crestin, iar scopul fiind demonstrarea superioritatii religiei crestine in vederea convingerii evreilor sa se converteasca.

Disputele teologice desfasurate in Europa Orientala au avut un scenariu esential diferit. In primul rand, suveranul care arbitra controversa putea fi un arbitru impartial, pentru ca nu apartinea nici uneia dintre confesiunile in disputa. In al doilea rand, confruntarea avea loc intre reprezentanti ai celor trei religii monoteiste, fiecare incercand sa demonstreze superioritatea religiei sale cu scopul de a-i converti pe suveran si pe supusii sai.

Disputa teologica din capitala Imperiului Khazar, 740

Intre secolele VII-X s-a constituit Imperiul Khazar, la Nord de Marea Neagra, M-tii Caucaz si Marea Caspica. Vorbitori ai unei limbi tiurcice, khazarii au supus circa 30 de etnii eterogene dintr-un urias areal din stepele dintre Volga si Nipru: slavi, maghiari, proto-bulgari (pe Volga), pecenegi, cumani, guzi, baskiri, oseti, circazieni etc. Buni militari, khazarii percepeau biruri de la triburile supuse, dar si taxe vamale pe principalele cai comerciale pe directiile E-V si N-S.

Imperiul Khazar se afla in competitie cu doua supraputeri: Imperiul Bizantin si Califatul de la Bagdad. Supraputeri din toate punctele de vedere, inclusiv teologic. Ele beneficiau de doua puternice religii monoteiste: crestinismul si islamismul. Samanismul "primitiv" al khazarilor nu le permitea nici unitatea religioasa a nenumaratelor triburi eterogene din punct de vedere cultural, nici competitia ideologica cu supraputerile teocratice din sud. Suveranul khazar, kaganul, a decis sa adopte si el o religie monoteista. Dar pe care dintre ele? Adoptarea crestinismului sau a islamismului l-ar fi transformat automat in vasal al Bizantului, respectiv, al Califatului. Khazarii si-ar fi pierdut independenta, iar imperiul lor ar fi devenit o provincie marginasa a unui alt imperiu. Sfatuit de consilierii evrei de la curte, kaganul a optat pentru a treia solutie, extrem de ingenioasa si fara precedent: convertirea la mozaism - o religie monoteista care era la temelia celorlalte doua. S-a creat astfel o lume tripolara. Evident, decizia a fost una de natura politica. Un fenomen "unic in istorie", a comentat J.B. Bury. "O lovitura de maestru geniala", a comentat Arthur Koestler 5.


Convertirea s-a produs in anul 740, in urma unei dispute teologice organizate la curtea kaganului Bulan, in cetatea Itil de pe Volga. In jurul anului 960, kaganul khazarilor, Iosif, ii scria urmatoarele lui Hasdai Ibn Shaprut (evreu sefard, ministru al califului Cordobei): "Imparatul Bizantului si califul musulmanilor i-au trimis skaganuluit solie cu daruri de pret si cu bani si cu oameni invatati care sa-l faca sa treaca la credinta lor; dar regele Bulan era invatat si a trimis dupa un evreu cu multa stiinta de carte si multa istetime si i-a pus laolalta pe acestia trei sa tina voroava despre credintele lor" 6.

Timp de mai multe zile cei trei teologi care se confruntau (evreu, crestin si musulman) au incercat sa-l convinga pe suveran ca religia pe care o sustinea fiecare este mai buna decat a celorlalti doi. Nefiind in stare sa ia o decizie, kaganul Bulan a apelat la o stratagema ingenioasa. Iata continuarea scrisorii: "Bulan i-a intrebat separat pe mahomedan si pe crestin pe care dintre celelalte doua religii o considera mai buna. Intrucat amandoi au indicat iudaismul, kaganul a decis ca aceasta trebuie sa fie religia adevarata. Ca urmare, a adoptat-o" 7.

Si alte documente din epoca (arabe si ebraice) confirma convertirea khazarilor la iudaism in urma unei dispute teologice tripartite. Se poate aminti Cartea regatelor si a drumurilor a istoricului arabo-spaniol Al-Bakri (sec. al XI-lea), care a preluat informatia dintr-o carte pierduta azi a celebrului istoric Al-Masudi (sec. al X-lea), dar si o carte in araba (Kitab al-Khuzari, 1140) scrisa de poetul iudeo-spaniol Iehuda Halevi 8.

Disputa teologica de la resedinta de vara a suveranului khazar, 860-861

La inceputul secolului al IX-lea Bizantul se confrunta cu grave probleme politico-militare. In sud, flota araba din Egipt prada insulele Cipru si Rhodos (805-807) si cucerea Creta (826) si Sicilia (835), castigand suprematia in bazinul central si oriental al Mediteranei. Din nord, bulgarii condusi de Hanul Crum (mort in 814) si normanzii (varegii, coborand cu corabiile lor pe Don si Nipru) atacau Bizantul. Din est, Califatul de la Bagdad ataca intr-una cetatile bizantine din Asia Mica (in 781, 798, 806 etc.), califul Harun al Rashid reusind sa impuna Bizantului grele tributuri anuale. In plus, disputa iconoclasta (incheiata in 843) a slabit Imperiul si din punct de vedere teologic. Bizantul avea nevoie de noi aliati, de noi vasali. Misionarismul crestin incepe sa actioneze in toate directiile (musulmanii din Califatul arab, mozaicii din Khazaria, crestinii slavi din Moravia).


Intra in scena un mare misionar, un campion al disputelor teologice din epoca: Constantin-Kiril "filozoful" (circa 826-869). El este chemat de la Salonic la Constantinopol, impreuna cu fratele sau Metodiu. Principalele lor date biografice apar intr-un text hagiografic, scris in slavona si tradus in latina: Vita Constantini-Cyrilli si Vita Methodii5. Eu am folosit date mai ales din traducerea in romana a textului, tiparit in 1813 la Manastirea Neamt6.
Prima disputa teologica la care a participat tanarul Chiril (avea 24 de ani) s-a desfasurat pe la 850, la Samarra, resedinta califilor abbasizi, la nord de Bagdad.

Problemele ridicate de teologii musulmani in timpul confruntarii doctrinare au fost: cum se impaca monoteismul crestin cu tripla ipostaza a divinitatii si de ce islamismul este unitar, iar crestinismul se confrunta cu erezii si schisme. Disputa teologica a avut loc in palatul califului Al-Mutawakkil (847-861) si s-a incheiat nedecis. Carturarul crestin, se spune in Vita Cyrilli, nu a biruit, ci "a ramas nebiruit". Chiar si un text hagiografic are nuante.

Pentru Bizant, Imperiul Khazar ar fi fost aliatul ideal impotriva arabilor si un stat-tampon in fata navalirilor din stepele Asiei. Problema-cheie era insa convertirea khazarilor la crestinism. Din nou a fost trimis in misiune Chiril, insotit de fratele sau Metodiu. Era in epoca imparatului Mihail III (842-867) si a Patriarhului Photios (858-867), el insusi se pare de origine khazara, fiind poreclit "mutra de khazar". Conform cartii Vita Cyrilli, initiativa ar fi apartinut unei factiuni crestine din Khazaria, care a trimis o solie la Bizant: "Intru acea vreme au venit la imparatul Mihail soli de la cozari, zicand: «Cerem sa trimiteti la noi pe oarcarele barbat carturariu din voi, carele sa poata a sa intreba s= disputat cu evreii si cu sarachinii si, de-i va birui, apoi a voastra credinta o vom primi»".

Chiril si Metodiu au tratat misiunea cu toata seriozitatea. In toamna anului 860, in drum spre Khazaria, s-au oprit "la cetatea Hersonului, care sa hotareste cu cozarii". "sEit au zabovit acolo vreme multa - scrie in Vita Cyrilli -, pana ce s-au invatat bine limba cazaceasca skhazara, de faptt. Tot acolo si limba evreiasca au deprins". Chiril si Metodiu au ales o veche colonie greceasca, Cherson, un oras cosmopolit din Crimeea (numita si "Khazaria Mica"), unde sederea lor putea trece neobservata si unde puteau sa invete nu numai limbile locului, dar si specificul karait al mozaismului khazar (nu e acceptat Talmudul si nici o alta traditie rabinica, in afara textului scris vetero-testamentar). Apoi ei au strabatut drumul pana la Derbent, resedinta de vara a kaganului, aflata pe tarmul vestic al Marii Caspice. "S-au dus la cozari - se spune in Vita Cyrilli - si s-au primit cu cinste de cagan, boiarul cozarilor; ca si scrisoare de la imparatul grecilor catre cagan avea. Si multa intrebare s= disputat au avut acolo fericitul Constantin cu cozarii si cu iudeii si cu sarachinii."

Disputa teologica s-a desfasurat "inaintea lui kagan" si a curtii sale. Rezultatele religioase ale confruntarii au fost insa relativ modeste. In hagiografia lui Chiril se spune ca mai multi khazari, inclusiv de la curte, "au luat sfantul botez, insa nu toti, ci oarecare parte". In scrisoarea de raspuns adresata imparatului Mihail III kaganul i-a laudat pe fratii calugari pentru intelepciune si i-a promis doar ca va lasa sa se boteze pe "tot cel ce va voi". Se pare ca rezultatele diplomatice ale ambasadei lui Chiril au fost mai mari decat cele teologice. Kaganul a promis o alianta cu "imparatul grecesc": "Suntem priateni ai imparatiei tale si gata la slujba ta, oriunde vei avea trebuinta".