[cristiboss56]

Apostolul Pavel, in Epistola catre Corinthenî , mustra un desfranat, despre care zice ca a savarsit o fapta care nici intre pagani nu s-a pomenit, ca s-a culcat cu femeia tatalui sau. Si Apostolul le scrie sa dea trupul acestuia satanei, ca macar sufletul sa se mantuiasca. Dar dupa o vreme scrie alta scrisoare in care spune : " Iertati-l, ajunge lui mahnirea pe care a avut-o din cauza ca a fost despartit de frati, ca nu cumva, fiind mahnit peste masura, sa fie rapit de diavol ". Asa ca l-a canonisit Apostolul Pavel pentru acest pacat, dar cand a vazut ca l-a cuprins deznadejdea si putea sa se piarda cu totul, indata a scris si a zis : "Iertati-l , ca sa-l aducem inapoi, i-ajunge cat a patimit. " De ce am aratat toate acestea la acest topic, pentru a sublinia , ce inseamna intelepciunea si dragostea adevarata , Sunt pilde ce ne-au fost lasate , pentru ca noi insine sa urmam intelepciunea si dragostea adevarata.
Despre Sfantul Cuvios Ioan Persul se povesteste urmatorul caz in Patericul Egiptean. A iesit oadata sfantul afara si a vazut un frate care pacatuia cu un copil care fusese adus pentru a fi tamaduit. Atunci Cuviosul si-a intors privirea si a zis : "Doamne , daca Tu il vezi si nu-i arzi, cine sunt eu ca sa-i mustru ? " iata pana unde mergeau seintii cu nejudecarea. Lasau totul in judecata lui Dumnezeu.