…încercăm continuu a trăi, ca să spun astfel, cu câțiva centimetri mai înainte. O astfel de atitudine este aceea care ne împiedică să trăim din plin clipa prezentă care este totuși singurul moment în care ne putem afla. În realitate suntem grăbiți.
În schimb, știm tot ce se petrece, când suntem în vacanță. Chiar dacă mergem repede, cu vioiciune și într-un pas mai rapid, sau dacă alergăm, nu suntem presați, căci ceea ce contează atunci pentru noi este plimbarea și nu scopul de atins. Iată ce trebuie să învățăm referitor la rugăciune: să învățăm a ne fixa în prezent.
|