Există așadar, referitor la timp, momente în care, fără să intrăm prea mult în detalii, e posibil să percepem că clipa prezentă există: trecutul a dispărut iremediabil, el nu mai are importanță, în afara cazului în care face parte din prezent, și putem spune același lucru despre viitor, fiindcă el poate fi sau poate să nu fie. E ceea ce se întâmplă, de exemplu, cu prilejul unui accident, într-o situație periculoasă care pretinde să acționați cu iuțeala fulgerului: nu mai aveți timpul să treceți confortabil din trecut în viitor. E necesar să vă aflați atât de complet în prezent încât toate energiile voastre, întreaga voastră știință sunt condensate în „acum“. Descoperiți cu un interes viu că voi vă aflați în „acum“. Trebuie, cred, să ne exersăm să oprim timpul și să ne menținem în prezent, în acest „acum“, care este și punctul de intersecție a timpului cu eternitatea.
|