Stati asa, ca 1. una e Biserica - institutie, condusa de Patriarh, sinod, de ierarhi si din care fac parte toti preotii - evident, oamenii acestia nu sunt infailibili, sunt cum ii vedem, oameni cu slabiciuni, neputinte si pacate, unii mai buni, altii mai rai, ca noi toti, nu ingeri si sfinti. I
2. alta e biserica - formata din comunitatea de credinciosi - oameni cu slabiciuni, neputinte si pacate, unii mai buni, altii mai rai, nu ingeri si sfinti.
3. si cu totul alta e Biserica - aceea formata de Hristos la Cincizecime, al carei cap e Hristos si ale carei parti sunt toti sfintii si dreptii care au ajuns in rai si in care suntem invitati cu totii sa participam, in care circula harul dumnezeiesc, in care painea si vinul se prefac in trupul si sangele lui Hristos, in care se da iertarea pacatelor si cate si mai cate. Numai ca aceea nu se vede cu ochii fizici, ochii fizici vad doar ce vor sa vada: neoranduiala din biserici, ipocrizia unora si coruptia altora, in timp ce Hristos zace nevazut.
Numai ca pentru a ajunge la numarul 3 musai sa fi trecut prin 1 si 2, pentru ca Dumnezeu si harul Sau actioneaza prin oameni, prin intermediari. Si cu cat e omul mai corupt si mai putred si mai nevrednic, cu atat mai mare cred eu ca e minunea ca harul lucreaza prin el. Ca doar scrie clar in Biblie ca Dumnezeu a venit pentru cei pacatosi, nu pentru cei drepti si le-a ales pe cele slabe, nu pe cele puternice. Si slava Domnului, e Biserica plina de pacatosi, de la vladică la opincă! :) Nu stiu de ce cred unii ca Biserica institutie ar trebui sa fie populata de sfinti.
Si inchei cu o povestioara din Decameronul lui Boccaccio, macar ca atunci cand am mai postat-o, mi-au sarit toate confesiunile in cap, insa sunt sigura ca cine va dori sa gaseasca folos din ea, o va face:
In timpul Renasterii, deci acum vreo 500 ani, traiau un catolic, Gianotto si un evreu, Abrahaam Catolicul tot incerca sa il converteasca pe evreu, ca doar religia lui era cea mai buna si cea mantuitoare. Evreul tot evreu, o tinea pe a lui si ca sa scape de gura lui Gianotto, ii spune: Uite, ma duc la Roma sa verific daca in catolicism e cum zici tu, o sa merg la curtea papii si o sa urmaresc indeaproape cum se comporta papa, cardinalii, preotimea, credinciosii si o sa ma gandesc daca e o religie vrednica de urmata. Catolicul se gandea: valeu, cum o sa ii mai spun eu vecinului despre credinta mea ca e cea mai buna, cand se va duce la Roma si o sa vada cum se lafaiesc ierarhii Bisericii, ce ticalosenii si ce fapte de coruptie sunt?! Daca pana acum mai aveam o speranta, acum s-a dus! Se duce Abrahaam la Roma si cand se intoarce ii spune: Ai avut dreptate, tot religia ta e cea mai buna si eu acum ma fac crestin. Cum asa? Foarte simplu, am urmarit indeaproape purtarea papilor, a cardinalilor, a preotimii si a credinciosilor si m-am cutremurat! Toti, dar toti traiesc in pacate trupesti, toti sunt corupti si fatarnici, asupresc saracii, isi bat joc de cele sfinte, la curtea papei e furnicar de uneltiri dracesti! Ierarhii vostri, in loc sa pazeasca credinta, se chinuie din rasputeri sa o distruga in bucati si sa o izgoneasca din lume. Dar am stat eu si m-am gandit: in ciuda tutoror stradaniilor lor, nu reusesc cu niciun chip, iar credinta voastra sporeste pe zi ce trece! Se vede ca Duhul Sfant e cu adevarat la temelia ei.
Povestioara poate fi citita aici -
http://www.wattpad.com/135130-giovan...eronul/page/20