Citat:
În prealabil postat de sofiaiuga
cartea nu se refera la impartasania fara pregatire ci aduce argumente de ce este bine sa ne impartasim des si invalideaza toate motivatiile care ar putea aparea.
|
Parintii colivari (unii din ei, unii nu au adoptat aceasta practica) propovaduiau si practicau impartasirea zilnica. Calugarul Neofit se impartasea in acest fel la Brasov si scrie ca si pe strada oamenii il priveau ca un ciudat din aceasta cauza. Ce pregatire poate sa fie la un mirean care se impartaseste zilnic? Doar un sfant poate face asta, daca ar vrea. Chiar si imbunatatita de Sfantul Nicodim, care a preluat aceste idei de la prima generatie de parinti colivari, cartea contine argumente eronate si interpretari partizane. Baza fiind, asa cum am zis, un canonist din sec. XI, care avea interpretari eronate ale unor canoane, de exemplu talcuia un canon ca ar spune ca toti cei ce participa la Sfanta Liturghie trebuie sa se impartaseasca, altfel sa fie afurisiti. E interpretare aberanta, chiar si canonistii din acel secol si-au dat seama de acest lucru (aceste talcuiri sunt date in cartea diac. Ica). Calugarul Neofit (si Sfantul Nicodim, daca a contribuit la a doua editie) a luat doar talcuirea acelui canonist, neglijand ce au spus ceilalti doi. In realitate, cel mai probabil, calugarul Neofit si primii parinti colivari au luat acesta practica de la catolici, care o adoptasera, la randul lor, doar cu putin timp inainte. Nu existase asa ceva in ortodoxie, ca practica obisnuita (existand doar la cativa parinti care atinsesera sfintenia) si nu a rezistat nic dupa aceea, reaparand doar in sec. XX, preluata tot de la catolici.
Practica impartasirii dese din timpurile noastre a fost insusita de ecumenisti de la catolici. Ca un argument au invocat pe parintii colivari si cartea calugarului Neofit. Am citit articolele celor ce propovaduiesc astfel de practici, contin doar lucruri gresite si citate scoase din context, invataturi diferite de cea ortodoxa despre impartasire si spovedanie, invataturi de tip protestant. Este minimalizata importanta spovedaniei, ba chiar se considera ca impartasirea tine loc si de spovedanie, iertand pacatele. Daca nu se mai propovaduieste impartasirea zilnica, se spune, in schimb de impartasirea duminicala fara o spovedanie inainte (doar cand ar aparea pacate de moarte) si, evident, fara post. Adica exact practica existenta la catolici. Ti-am scris, pe scurt, tot ce era important de stiut despre o astfel de practica, sper ca ai inteles, daca iti place adevarul. Dar am observat ca celor ce se departeaza de ortodoxie nu le place nici adevarul, sper ca nu esti asa.
Citat:
În prealabil postat de sofiaiuga
De altfel si in acatistul SF.NICODIM SCRIE DESPRE SF.IMPARTASANIE:
ICOS7;MULTE neintelegeri si rastalmaciri,multe acuze.calomnii si chiar condamnari s-au abatut asupra tacind impreuna cu mitropolitul MACARIE al Corintului ai publicat cartea despre deasa impartasanie.Insa de sus intarit si crucea ti-ai purtat ,neparasind locul virtutii,si ca o gura a Cuvintului,Biserica o ai luminatcu marturisirea evlaviei si credintei tale drepte,pentru care cu bucurie iti cintam....
|
Cum am spus, intotdeauna cand scriu despre un subiect ma si informez. M-am uitat sa vad de unde e acel acatist, parea facut de cineva care e partizan al acestei practici. Si am gasit ca a fost scris de parintele Ghelasie de la Frasinei.
https://www.crestinortodox.ro/acatis...ul-139045.html Despre parintele Ghelasie a spus Parintele Iustin Parvu ca e un inselat, a fost criticat si de Parintele Staniloae, Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Ioanichie Balan. De altfel, chiar sunt pe net citate din cartile sale, niste aiureli ce tin de conceptiile din paranormal. Deci nu are nicio relevanta ce scrie in acel acatist.
Pe de alta parte, am scris chiar in mesajul precedent ca editia a doua a cartii lui Neofit se presupune ca a fost editata si imbunatatita de Sfantul Nicodim Aghioritul, asta nu inseamna ca sfantul nu s-a putut insela. Chiar si partizanii Sfantului Nicodim (pentru ca unii din Grecia il contesta) spun ca a avut si ceva influente din catolicism, a si tradus doua carti catolice. Asta nu inseamna ca nu e sfant, si unii sfinti pot avea unele greseli, din nestiinta, nu sunt infailibili.