Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu Persoana Mantuitorului si face trecerea la Inviere. Dau numai doua exemple: a) "Crucea Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu, legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".
Din toate acestea eu inteleg ca Hristos este nedespartit de Cruce, iar Crucea nu este un obiect cu puteri prin sine. Toata puterea Crucii iradiaza din persoana lui Hristos. Numai in teologia apuseana s-a ajuns la aceasta separatie intre persoana lui Hristos si opera Sa de mantuire.
|