[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Da, asta e o problemă majoră a Bisericii. Multe din membrele ei, care o alcătuiesc sunt bolnave de egoism, de mândrie, mulţi cred că Biserica Creştină (-ortodoxă- se înţelege) e mamă doar creştinilor. Ei bine, aici e cuib de înşelare.

Biserica Creştină e mama tuturor şi suferă plină de răni pentru toţi. E mama păgânilor, e mama ateilor, e mama ereticilor, înşelaţilor, apostaziaţilor. E mama tuturor oamenilor de pe pământ. De ce ? Pentru că Hristos a lăsato aşa. E misiunea ei. Omenirea. Ecumenismul bun, nu ecumenismul rău. Ecumenismul bun, anume ca fiecare om să vină sau să revină acasă, la mântuire, la mama noastră a tuturor, Biserica creştină. A toată omenirea. Singura rămasă, numită politic ortodoxă.

Cei ce nu sunt creştini, ci eretici, apostaziaţi, sau atei, păgâni, etc., sunt ca fiii risipitori. Noi dacă suntem fraţii lor mai mari şi ne supărăm pe ei când încă nu au venit acasă, dar mai când vor veni acasă şi va tăia Tatăl nostru al tuturor viţelul cel gras pentru ei, ce vom face ? Vom fi negri de supărare, îi vom ucide. Pornim război, că e la modă, nu ? Fă-ţi cruce frate. Ei rămân fraţi cu noi, creştinii. Fraţi în Hristos. Mântuirea e universală. E pentru cine o doreşte. Iar cine nu o doreşte poate fi pentru că nu o înţelege. Aici a intervine Dumnezeu, prin Hristos, încă de la căderea lui Adam şi-a Evei. Prin Biserică, mama tuturor oamenilor şi misiunea ei de a face înţeleasă şi acesibilă mântuirea. Deci ei sunt fraţii noştri în Hristos, şi pentru ei ca şi pentru noi a murit Hristos. "Soarele răsare şi peste cei buni şi peste cei răi", spune Scriptura.

Fie că vor ei sau nu, Biserica Creştină, mama tuturor oamenilor, (ortodoxă, se înţelege) având ca simbol pe Preasfânta Născătoare, este şi mama lor, a celor ce o refuză, o ponegresc sau se depărtează de ea.
Domnul şi pe ei îi iubeşte, cu atât mai mult cu cât iubeşte şi pe diavol şi ne dă drept exemple lui, ca să-l aducă din împietrirea inimii lui şi pe el, pe diavol, acasă. (vedem exemplul dreptului Iov şi dialogul Domnului cu diavolul, dacă nu iubea Domnul pe diavol, nu mai stătea de vorbă cu el).

Lasă pe Dumnezeu să considere când "taie mlădiţa şi o aruncă în foc", că nu ştim când este "al 12-lea ceas" pentru acel suflet, datoria noastră este "să ne iubim unii pe alţii", să fim "lumina lumii" şi "sarea pământului" căci "dacă sarea se strica, cu ce se va mai săra pământul" ? Vezi, suflete unde greşeşti ?

Datoria noastră este colosal de mare şi ca un fulg de uşoară, pentru că o cară pentru noi Hristos. Pentru omenire. Noi doar să avem voinţă să ne facem vase alese a Mântuitorului, a Sfintei Treimi, prin care Dumnezeu să lucreze pentru fraţii noştri depărtaţi, oricare ar fi ei.

Bucurii.