[Adr.iu91]

În prealabil postat de Iorest

Nu cred întâmplarea, Arsenie Boca s-a retras la Sinaia cu niște măicuțe spre finele vieții, a stat într-o casă încăpătoare, dacă era prigonit pe final nu i se aproba acel domiciliu.

Vreo 50% dintre poveștile despre A.B. sunt aberații, scorneli, nu știi ce să mai crezi și Mitropolia Ardealului respinge unele narațiuni.


Ce spune Adrian Făgețeanu, un prigonit de regimul comunist :
https://www.ganduridinierusalim.com/...ntru-sanatate/

Ceea ce m-a impresionat la părintele Calinic era bunătatea fără margini şi, mai ales, rugăciunea necontenită. Se ruga mereu, oriunde, zi şi noapte. Se ruga pentru noi, pentru toată ţara, pentru cei prigoniţi pentru dreptate.

Se ruga chiar şi pentru duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, pentru comunişti, spunând: „Toţi sunt fraţii noştri. Dragostea noastră o să le înmoaie inima.

Roagă-te şi tu pentru ei”. Sincer, am zâmbit în sinea mea, după câte pătimisem de pe urma lor. Aş fi făcut orice, dar să mă rog pentru comunişti era peste puterile mele.

Stareţul Calinic nu a zis nimic – doar a zâmbit.
Nu a trecut mult timp şi în faţa mănăstirii a oprit un alai de maşini negre şi luxoase. Era mare agitaţie grozavă la poartă şi din maşină a coborât Nicolae Ceauşescu.
Îndreptându-se spre mine, m-a întrebat: „Dumneata eşti preot?… Am venit cu părinţii mei şi aş vrea să le citeşti nişte rugăciuni pentru sănătate”. Cine ar fi putut crede aşa ceva? Căutând a nu mă pierde cu firea, am intrat în biserică împreună cu ei şi mi-am împlinit menirea de preot
. M-am rugat pentru Ceauşescu şi, deci, pentru comunişti. Atunci, am înţeles zâmbetul părintelui Calinic. Părintele ştia totul. Avea rugăciunea văzătoare.

În prealabil postat de Iorest

Ortodoxia poate supraviețui în orice regim, cam asta ar fi treaba, nu știu cu cine e mai compatibilă, în democrație burțile, comoditatea, nepăsarea, relaxarea, neatenția, indolența și nesimțirea creștinilor cresc, în prigoană creștinul e foarte atent, se unește de nevoie cu altul, își iartă multe unii altora, se roagă în fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața sa, dar o prigoană pe termen nedeterminat ar duce la mari căderi, scrie și în Biblie că de nu s-ar scurta vremurile din urmă, niciunul nu ar scăpa.

Ortodoxia nu e nici capitalism/mercantilism, nu trebuie să devină comerț cu icoane, afaceri cu obiecte bisericești, cu terenuri, nu e nici democrație absolută, nu votăm noi ce dogmă ni se pare bună sau rea, alegem doar să credem și să ne implicăm religios sau nu, nu să schimbăm după cum ni se pare, nu ne votăm nici măcar Patriarhul nici episcopul, nici mitropolitul, ortodoxia e ierarhică pentru că de sus în jos se impune autoritatea, ortodoxia promovează cultul Sfinților, deci al oamenilor înduhovniciți.

Ortodoxia încearcă de princpiu să aibă relații de non-agresiune cu statul și chiar de colaborare în domeniul social-filantropic, cultural, educațional, dar dacă statul prigonește dogmele și învățăturile, trebuie să prefere prigoana pentru adevăr decât beneficiile, salarizările, date la adormirea conștiinței.

Hmm interesanta abordare din partea parintelui Calinic, cred ca aici intervine legea universala prin care se spune sa iti iubesti si dusmanul. Frumos! Da....uneori (incerc sa nu spun prea multe lucruri personale despre mine) eu pun la suflet la cei care imi fac mie personal rau (se iau de mine, sau insulta verbal), sau aud ca fac rau la altii. De multe ori nu reactionez, dar tin in mine totul si imi fac viziuni cum as intoarce raul catre ei...desi nu e bine!

Am inteles despre ortodoxie. Multumesc pentru clarificari. Are logica ce zici!