"trec calugari,calugarite,preoti,se uita indiferenti si pleaca.am un gust amar.tocmai ei?apare un parinte de la radu-voda,ii spune o rugaciune scurta.numai atat?vorbesc cu dracul din ea,is obisnuita,am stat doar intre posedati,cunosc procedura.intreb o multime de lucruri despre acea femeie.minte,ca de obicei.dar nu mereu.femeia astepta sa plece lumea sa mearga la mormant,sa mai scape de cativa draci.dar ,surpriza!maicile de la prislop au o idee mai buna.cheama salvarea din hateg,ca doar nu e prima data cand spitalu din hateg e ''solutia'' ptr aceasta femeie.o injectie ptr isterie si gataaaaaaaaaaaaaa,am scapat-o si de vorbaraia multa si de draci! [……..] in ziua aceea am concluzionat ca monahismul romanesc e mai mult o legenda,iar mila cresina idem.la cat puhoi de peotime si de calugarime era acolo,ma gandeam ca i se vor face niste slujbe adhoc,ca lumea se va preocupa.cand colo,se preocupa sa fuga,de teama sa nu intre in ei dracii ce ies din femeie." (florisca)
Draga 'florisca', personal, cred ca monahii si monahiile respectivi/(e) trebuie sa fi avand ei/ele motivele lor, bine intemeiate, atunci cand au ezitat (sau evitat, dupa cum reiese din descrierea ta) sa o ajute pe femeia indracita cu rugaciuni dezlegatoare... fie s-au simtit cu totii nevrednici in a-si asuma o astfel de responsabilitate/sarcina (deloc usoara pana si pt. unii preoti 'incercati'/'experimentati', sau pt. unii parinti cu viata f. imbunatatita, aproape de sfintenie); sau fie ca... probabil, sarmanilor monahi si monahii le-o fi fiind teama, nu "sa nu intre in ei dracii ce ies din femeie", ci mai degraba sa nu 'o incurce/patzeasca' precum cei de la Tanacu (vezi, ca referintza, 'cazul Tanacu')... doar sunt cunoscuti dracii pentru viclenia/siretenia (viclesugurile/siretlicurile) lor!... mai ales ca autoritatzile si presa/media etc laice, 'infometate' de subiecte senzationale, sunt 'cu ochii pe ei (pe monahi adica)'... dracii si-ar putea oricand 'asmutzi' 'uneltele lor credincioase' (sau/si preferate), adica presa/media si autoritatzile laice, impotriva slujitorilor Domnului, iar consecintzele ar putea fi destul de grave (devastatoare chiar, daca nu tragice, cum s-a intamplat in (prea)mult-mediatizatul 'caz Tanacu')
Bine, ca mai sunt si unii din cinul monahal, care mai au si ei abaterile/caderile lor, ca doar tot oameni sunt, supusi greselii (si, vba ceea: nu exista padure fara uscaturi), iar pt. ei poate ca ispitele/luptele sunt si mai mari - dar nu le stim noi pocainta (gradul de intensitate al pocaintei) lor, de aceea ar fi mai bine sa nu ne mai grabim sa-i judecam/acuzam/criticam (ba de una, ba de alta 0 de ex. de ignoranta, egoism, nemilostivire etc), ori sa tragem concluzii pripite si (poate ca) gresite...
"
Intru aceasta zi, cuvant ca sa nu osandim pe calugari
Multi oameni nestiutori, din nepricepere, defaima pe calugari. Cand vad pe cate un calugar gresind, atunci spun: "Iata, acestia spun legea Domnului si o talmacesc in vreme ce ei singuri cad in multime de pacate". Si iarasi, daca vad pe vreun calugar mancand bucate, ei se fac rai si amarnici clevetitori, dar uita ca, ei insisi, umbla beti in toate zilele si nu stiu, sarmanii, ca, prin aceasta, peste ale lor pacate, isi aduna pentru ei mai mare foc si ca se lipsesc de orice raspuns, la Judecata. Pentru aceea, ii cearta Domnul, zicandu-le: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui si barna din ochiul tau nu o iei in seama?" (Matei, 7, 3). Bine este ca pentru ale noastre pacate sa ne osandim pe noi insine si nu pe altii si asa sa castigam mila lui Dumnezeu."
('Proloagele - Viețile Sfinților si cuvinte de invatatura - Luna noiembrie in 27 zile.)