"12.Păzește ziua odihnei, ca s'o sfințești, așa cum ți-a poruncit ție Domnul, Dumnezeul tău.
13.Șase zile să lucrezi; în ele fă-ți toate treburile,
14.dar ziua a șaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce locuiește la tine, pentru ca robul tău și roaba ta să se odihnească întocmai ca și tine." Deut.5
Respectarea poruncii este motivata de Dumnezeu prin: "dar ziua a șaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău."
Ori "3.Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s'a zis: Juratu-M'am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii," intru odihna se accede prin credinta in Iisus Hristos si odihna nu dureaza numai o zi, 24 de ore. Secularizare la greu la sectarii astia.
Sectarii de sambata cred ca prin asa-zisa "sfintire" a sambetei intra intru odihna lui Dumnezeu. Dar in odihna se intra prin credinta.
Ce inseamna pentru ei odihna lui Dumnezeu? Se duc la adunare, rostesc vreo 2-3 invocari - ca alea nu sunt rugaciuni - canta niste cantari si hocus-pocus! iaca au sfintit ziua. Si ei sunt convinsi pana in strafundul madularelor ca au "sfintit" o zi. Nici pomeneala de credinta, doar autoindreptatire. Ori tocmai aceasta certitudine ii impinge inapoi in VT.
Prin ce sunt incredintati ei ca, la sfarsitul sambetei au sfintit ziua? Printr-o autoconsolare (ca sa nu-i apun autoamagire). La sfarsitul zilei se duc acasa fericiti ca au mai "sfintit" o zi.
In ce hal pot sa se amageasca oamenii, vai de capul lor!!
|