View Single Post
  #1  
Vechi 05.07.2019, 17:07:10
Rafa99 Rafa99 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 06.05.2019
Mesaje: 4
Implicit Sunt în pragul disperării

Oameni buni nu știu ce să mai fac, deci să vă explic situația: eu de mic am avut avut o copliărie nefericită, nu am avut nici prieteni nici bani, dar am avut măcar sănatate și o căsuță unde să locuiesc, în fine...
Eu am 20 de ani, chestia este că eu mai trebuia să mai am 2 frați gemeni care, din păcate au sfârșit prin a fi avortați acum 24 de ani pe nu știu ce motiv, lucru care m-a întristat foarte mult, mai ales că tata și mama se declară oameni cu frica lui Dumnezeu. În 1999 m-am născut eu și în 2002 fratele meu care are în prezent 17 ani.
Mama mea a avut mereu o obsesie să aibe fată, așa a vrut iar copil și în 2005 s-a născut fratele meu bolnav. Din păcate fratele meu s-a născut cu autism, cel puțin așa zic medicii, toate bune și frumoase, până în 2010 atunci când fratele meu a devenit foarte agresiv, tot în același an mama a avut un contra avort. Din 2010 în coace lucrurile s-au agravat foarte mult, fratele meu care acum are 15 ani sparge geamuri, țipă și distruge tot, nici la baie nu merge( înțelegeți voi). Lucrurile deja fiind complicate, mama mea a mai născut un copil, o fată asta în 2010. Casa în care locuim a ajuns o ghenă eu și fratele meu suntem singurii care o ținem încă curată, și bineînțeles tata, care săracul are grijă și de fratele meu bolnav, și mai are și servici ca profesor...
Ei locuiesc la țară, iar momentan eu stau în oraș.
Chestia mai gravă este că mama nu a muncit decât trei ani până acum, asta prin 2000, nu mai știu exact, ca asistentă.
Prin 2009, am observat un lucru ciudat în comportamentul mamei, și anume cum că toată lumea o vorbește de rău, sau că bunica mea( mama ei), îi vrea răul, pe lângă asta îmi spune mereu că sora ei( mătușa mea) vrea să o omoare etc.
Chiar de curând mi-a spus că a avut niște viziuni și că va ajunge sfântă, m-am săturat de ce toate ăstea.
În ficare zi sunt certuri în continuu, iar mama mereu îl vorbește de rău pe tata, care este singurul nostru sprijin, atât moral cât și financiar. Suntem certați cu toate rudele și toată lumea râde de mine din cauza acestor probleme.
Din cauza mediului foarte toxic în care am trăit, m-am î mbolnăvit de depresie și anxietate, mai apoi acum 2 ani de spondilită anchilozantă, cu diferite complicații inclusiv cardiace și pulmonare.
Sunt trist și momentan stau singur în oraș, la cămin la facultate și trăiesc cu ultimii bani munciți cu trudă... vreau să muncesc, aș vrea să mă rup de ei, să ies din mediul ăsta până nu e prea târziu, nu mai rezist psihic... dar nu pot, obosesc numai cât merg până la baie, cum să muncesc când sunt într-o astfel de stare... mă rugam în fiecare seară să am pe cineva, iar acum 1 lună am cunoscut o fată, credincioasă, m-a plăcut și eu pe ea, deci pot spune că am prima mea prietenă, dar nu e așa simplu... ea vrea să intre la facultate la medicină, care este la 300 de km de orașul meu, iar acum câteva zile mi-a spus cât de frumos ar fi dacă ne-am căsători, dar mai apoi mi-a zis că nu avem niciun viitor comun împreună, mai tare m-am întristat, de ce toate ăstea mi se întâmplă chiar mie? Nu știu ce să mai fac...
Părinții mei mă cheamă să le renovez casa, dar dacă mă duc la țară, sunt nevoit să mă descurc doar cu 100 de lei pe lună.
Plus că mama a zis că nu vrea să mai stau la ei în casă fiind că este prea mare cheltuiala, a zis să mă duc la muncă și mai apoi să îi ajut cu bani, pentru că iei nu mai fac față financiar... nu știu ce să mai fac încotro să mă mai duc.
Am eșuat și cu facultatea, de istorie( o alegere foarte proastă), și mai am și restanțe ( din cauze medicale). Pot spune că sunt un om bun, mereu încerc să ajut oamenii în limita posibiltăților, nu înțeleg de ce trebuie să trec prin toate ăstea... de ce Dumnezeu mă lasă așa... apropo, dacă nu aș fi fost o persoană credincioasă m-aș fi sinucis de mult...
Reply With Quote