Daca stam stramb si incercam sa gandim drept si logic,cred ca aceste teorii cu referire la ispitirea monahilor de sapte ori mai mult decat a mirenilor,de catre diavol,sunt doar notiuni cu tenta fantastica,percepute ca o idee semnificativa atribuita statutului monahal,si deci cu tendinta spre desavarsire.Este normal ca monahii sa lupte cu ei insisi si cu ceea ce este in jur,mai mult decat mirenii,atata timp cat acestia ,practic,prin modalitatea lor de vietuire ies din tiparul social normal,si deci lupta ca sa fie altfel...sa reziste in acel mediu departajat de atatea lucruri lumesti(nu este ,neaparat o lupta directa cu diavolul).Omul este inzestrat cu tot felul de porniri firesti,si deci,in mediul monahal el trebuie sa si le-nfraneze,lucru care se poate intampla in egala masura si in lume,daca individul doreste acest lucru din anumite principii sau doctrine,aceasta ar insemna ca si aces mirean "lupta cu diavolul si cu ispita"...si nu este monah,nu!!!
Cand pleci din manastire si te casatoresti,cei credinciosi vor spune;"vai,ispita te-a-ndemnat sa actionezi astfel!...".Este o aberatie,este doar un nume dat acestei renuntari,un nume care sa convina statutului religios si monahal,ca sa-l motiveze intr-un fel.Dar nu este asa,cel care paraseste manastirea o face pentru ca asa gandeste si simte individul in mod firesc,prin constructia si principiile cu care a fost zamislit pe pamant...nu deraiaza de la nimic normal de pe pamant.Tentatia este numele care este modificat in cel al ispitei,o atitudine omeneasca si fireasca in egala masura,o atitudine cu care ne confruntam oriunde am fi,si orice am face.
|