Citat:
Īn prealabil postat de lore86
Din pacate nu se mai tine cont de el. De asemenea e canon care nu permite hirotonirea tanarului daca preoteasa nu era fecioara, de aceea inainte se facea si spovedania preotesei(viitoarei preotese)
|
Ei, draga Lore, am cunoscut o fata, pe cand eram profesorul ei, care nu mai era fecioara, ca se pierduse in tot felul de izbucniri ale trupului...
Traia sub presiuni de tot felul... Mari... Si ea era cel mai bun copil pe care il stiam eu ca profesor, o minunatie de fata, o bijuterie, desteapta foc, umila, cu bunavoire, martor mi-e Domnul.
Si plangea in mine inima ca vedeam ce se intampla... Pe vremea aceea nu eram decat un ateu convins, cu toate astea imi parea rau de ea si incercam, dupa putere, sa ii aduc mangaiere si incurajare. Nu cred ca isi mai aminteste cineva...
Apoi s-a intamplat ca am vazut lumina aprinsa, dupa miezul noptii, la ea acasa (eram vecini de bloc). Am aflat ca studia din greu, noaptea (avea 14 ani). M-am bucurat. Fata era harnica, precum deja credeam si vedeam.
Apoi am aflat ca a luat 10 la examenul de admitere la liceu. M-am bucurat si nu m-am mirat, o cunosteam deja.
Apoi am aflat ca era indragostita de un golan si facea lucruri... M-am crispat in sinea mea.Dar nu am deznadajduit, si eu eram golan, si mai sunt dupa ale lumii criterii, dar gandul meu nu ravneste la rau, inima imi e biciuita dar nazuieste la bine, Doamne iarta-ma ca Tu stii mai bine cum e inima mea!+
Apoi, martor e Domnul, am avut un semn chiar in dreptul casei ei. Nu pot spune mai mult, iertare!
Apoi au trecut anii...
Cand si cand mai aflam cate ceva despre ea.
Si intr-o zi binecuvantata, dupa vreo 10 ani sau 15, trecind prin orasul unde fusesem profesor in tineretile mele, am dat nas in nas cum se zice, sau mai cuvenit spus, fata catre fata, cu un preot tanar, cu chip luminos, cu mersul drept, cu liniste multa si am simtit ca e lumina in mine si in lume...
O clipa a fost aceasta, doar o clipa. ...+
Apoi am vazut langa umarul lui o femeie cu chip bland, cu mers asezat, cu ochii plecati, cu frunte inalta si cu lumina... Un izvor de pace... O blandete, faptura din Lumina... Si am tresarit tare! Era ea, minunata eleva mea din tineretile mele...
Apoi am stat in loc. Ca prostul, in mijlocul drumului.
Era draga mea copila, sotie de preot, acum, preoteasa. Si am aflat ca era la locul ei.
Laudat fie Domnul ca rasplateste cu preaplin de iubire!
Asa s-a intamplat cu draga fata mea. E preoteasa acum, dintre cele cu adevarat inaintea Domnului, marturie dau eu, de imi este ingaduit.