[sophia]

@ Piedonee

1. Nu era in discutia acestui fir si nici in alt fir hirotonia femeii, ci doar sa fie la egal cu barbatii in credinta, sa fie tratata cu respect in biserica, ca si in viata (ca acolo totusi este in majoritatea cazurilor egalitate si respect). Numai in biserica a ramas problema. Sa nu mai fie prigonita in biserica ; insitutie si cladire.

2. Nu stiu de ce vorbesti de slujire impreuna barbat cu femeie ca preot. Daca ar fost sa fie, ar fi fost sa aibe fiecare parohia, biserica sa.

3. Femeile ar putea face alte lucruri in biserica, dar nu este permis, sau nu in mod oficial, este lasat la latitudinea preotului. Am mai spus despre astea.

Toate lucrurile astea nu au nimic de a face cu discutiile astea inutile de aici, cu pofte si patimi si pacate.
Femeia nu este carpa de spalat pe jos a barbatilor nici in biserica, nici in manastiri, nicaieri. Iisus a respectat-o cum se cuvine.

@Anca - am cautat si n-am gasit unde am spus eu ceva de a fi la fel cu Maica Domnului. Biologic da, suntem la fel. Dar Ea ne este mai presus prin voia si alegerea lui Dumnezeu. Poate ca nu am spus clar, sau corect.

@Anna21 - degeaba te superi pe mine. Uite ca m-a lamurit Fani si are si drepatate. Era asa greu sa spui ce a spus ea acum?
Eu consider ca am ABC-ul credintei, asa cum il consider eu. Mai mult n-am.
Dar am impresia ca neintelegerea dintre noi doua si chiar a mea cu a altora de aici de pe forum rezida nu in credinta, ci in modul de a trai si vedea lucrurile, in experienta de viata, chiar in biologia noastra.
Voi vedeti in toate un pacat, iar credinta o reduceti numai la negativ, drama si suferinta. Si este mare pacat.
Cedinta nu este ceva usor, dar nici asa neagra cum o faceti voi.
Daca voua va place sa fiti asa, vorba lui Fani, sa va autoflagelati, sa nu tineti cont nici de soti/sotii, copii, sau alte rude, e treaba voastra.

@Anna, Anca si altii - Dumnezeu ne-a dat o viata, una singura si limitata si ne-a pus s-o traim si nu sa ne batem joc de ea. Atentie a spus s-o traim cuminte si in vrednicie. Iar noi oamenii cadem numai in extreme: ori ne autoflagelam, ori traim in pacat total.
Se pare ca intre acestea nu exista viata pe placul Dumnezeu (si al omului). Eu asta nu cred.
Si m-am saturat sa aud termenul asta de "caldicel in credinta", ca pe o batjocura. Este vorba de moderatie si atat.
@Anna, Anca si altii - avem un corp, tot de la Dumnezeu. Ca avem grija de el (tot un canon de la Dumnezeu este si asta), ca ne plac unele lucruri (pentru unii se poate ajunge si la patima), este numai la latitudinea lui Dumnezeu sa ne judece mai tarziu.
Nu putem sa ne ingropam de la nastere. Asta este.
De cand ne nastem avem placeri: sfarcul mamei, vocea parintilor, mangaierea lor, lapte, etc.
Hai sa facem si din alea patimi si pacate atunci.
Si am mai rugat sa nu mai generalizam - fiecare cu trairea lui. Nu stim noi cata placere, sau patima sau suferinta este in fiecare.
Iata ca am ajuns sa judecam dupa ce simtim noi si judecam prost si lovim oamenii unde ii doare mai rau.
Exemplul cu nasterea copiilor din placere si pofta loveste in milioanele care se zbat sa aibe un copil si nu pot si care numai din placere nu fac un copil, daca reusesc pana la urma sa-l faca.

Iar inversul - sa faci zeci de copii o fi placere paote pentru barbati, dar nu si pe pentru femei, sau poate pentru putine. Si asta nu vine nici in sprijinul discutiei noastre legate de discriminarea femeii.

@Anna 21 - incerc sa aflu raspunsuri aici. Unele le aflu, multe altele nu. Si unele nu pot sa le inteleg cu mintea, iar altele cu sufletul.
De aia spun: veniti si-mi dati tot felul de citate filozofice,pline de metafore fara explicatii. Voua vi se vor parea simple si normale, oti fi asa de avansati destepti si mai ales si sufletul vostru este atat de pietrificat la cele lumesti.
Ei nu suntem toti la fel.
Nu stiu care este calea spre mantuire, dar nici nu cred ca este aia de a-mi lasa sotul, de a nu-mi dori copii, de a sta intr-un colt de casa infasurata, izolata de lume, pofte si ispite, fara mancare si iubire.
Nu toti putem fi pustnici si monahi.
Nu stiu ce este mantuirea. Eu traiesc asa cum inteleg eu de la Dumnezeu. Nu stiu ce va fi dupa moarte. Am mai spus, nu ma pot ingropa de pe acum.
Daca Dumnezeu o sa considere nu voi scapa de rai.
El alege sfinti si oameni pentru rai, fie ei dintre mireni, monahi, sau altceva. Nu noi.
Stim noi unde s-a dus fiecare din cei raposati si cum a judecat Dumnezeu? Noi asa gandim dupa mintea si legea noastra omeneasca - ala e sfant, ala e in rai. Poate Dumnezeu considera altfel.

Primul om luat in imparatia sa a fost...talharul.