Ei, aici e o chestie de interpretare.
Eu personal cred ca sfintenia nu se defineste, fundamental, prin "renuntare", cu prin "imbratisare".
Important nu este ceea ce lasi in urma, ci acel ceva spre care te indrepti. Adica Dumnezeu.
Iar cand vine vorba despre renuntare, esential este sa renuntam la sine, nu la lume.
Poti sa fi "bogat" - in sensul de a avea multi bani, afaceri, putere, si totusi sa renunti la sine. Adica, sa nu doresti banii, puterea lumeasca, celebritatea. Ci sa traiesti modest, cu post, cu rugaciune, iar ceea ce ti-a incredintat Dumnezeu sa folosesti spre slava Lui.
Sa ai grija de afacerea ta pentru ca ea produce bunuri sau servicii de calitate, de care alti oameni au nevoie; si pentru ca asigura un loc de munca si mijloace de trai angajatilor tai.
Sa daruiesti, din ceea ce ti-a incredintat Dumnezeu, infiintand asociatii de caritate, sau burse, sa renovezi biserica parohiala etc.
O sa spuneti: Utopie !
Iar eu o sa spun: nu, ci societatea crestina spre care trebuie sa ne indreptam.
|