Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Mihailc multumesc frumos pt precizarile facute, de folos si documentate! Citisem o analiza mai larga dar tu ai sintetizat la obiect. Mereu m-am gandit la ceva, plecand exact de la observatia ta, referitoare la ingaduirea de a fi citita in mediul privat. Ea a circulat printre crestinii acelor timpuri, pe logica expusa de Cristian in citatul din IPS Anania. Sa spunem ca acei crestini o citeau in mediul privat. Asta inseamna ca se raportau cumva la sensul textului, foloseau o cheie heremeneutica, chiar una adaptata la realitatile timpurilor lor. Din moment ce multe dintre evenimente nu s-au materialuzat in acele timpuri intelegerea lor isi mai pastreaza valabilitatea (presupunand ca o putem reconstitui) sau cartea se preteaza la o temporara interpretare, perpetua, pana la concretizarea efectiva?
|
Tot în mediul privat erau la un moment dat îngăduite și unele scrieri care ulterior s-au adăugat listei apocrifelor, cum ar fi "Epistola lui Barnaba", "Păstorul lui Herma" și "Apocalipsa lui Petru". Ce au în comun aceste texte cu Apocalipsa lui Ioan? Faptul că îi ține pe credincioși într-o permanentă veghe duhovnicească, aducând mereu aminte că "nu știm nici ziua nici ceasul în care va veni Fiul Omului". Există cel puțin o inventariere istorică competentă a perioadelor de "alertă eshatologică iminentă" (uneori împinsă până la isterie colectivă) de unde aflăm că n-au fost deloc puține vremurile tulburi care întruneau grila de semne premergătoare Parusiei.