[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Deci, ca sa ma exprim cat de clar se poate:
Dialogul cu cineva de alta credinta se poate face in mod civilizat, cu dragoste crestineasca si respect, exprimandu-ti credinta in mod complet si ferm, fara a-i impune celuilalt aceasta credinta. Noi i-o explicam, i-o propunem, dar nu i-o putem impune.

Corect.

Daca nu acceptam asta suntem in tiranie de tip pur dictatorial, nu in Biserica.

Sa accepta, ce ami,e?

Inca ceva: Adevarul credintei nu este o formula matematica . El este profund si subtil. Uneori este invaluit de formulari care sunt dificil de inteles mai ales dupa o indepartare culturala de sute de ani. Nu este vorba de '2 plus doi fac patru' de care vorbea Orwell ca baza a libertatii. Este vorba de lucruri pe care de fapt vorbirea umana abia reuseste sa le atinga - de aceea teologia este apofatica prin esenta ei.
Probabil ai auzit de problemele dintre scoala de Alexandria si Antiohia din cauza diferentelor de limbaj si de filozofie la baza; sau de dificultatile aparute intre greci si latini din cauza unor traduceri gresite. Diferentele astea culturale s-au mai adancit de-a lungul a aproape o mie de ani. Nu poti sa zici pur si simplu ca ceilalti 'nu accepta adevarul'. Ca sa il accepte, trebuie sa il inteleaga, trebuie sa dea la o parte multe lucruri care nu-s usor de dat la o parte. Si apoi, si ei au viziunea lor si argumentele lor, care lor li se par juste. Lor li se pare ca ei sunt in adevar, si noi ori ne inselam, ori elucubram, ori ne dam importanti cu subtilitati (din cauza spiritului latin mai rationalist).

In majoritatea chestiunilor lucrurile nu sunt nici pe departe atat de subtile sau complicate.

De la lutherani incolo, oamenii aia au niste probleme care se pot discuta foarte la obiect si nu e nevoie de cine stie ce subtilitati.
In orice caz, ca unul care a purtat astfel de discutii de N ori, pot sa-ti spun ca ele sunt cvasi-inutile, indiferent cu ce logica vin, pana la urma oamenii au axiomele lor pe care nu le poti clinti.
De ce?
Pentru ca sunt axiome, care le ai si tu de altfel, doar un set diferit.

Cel putin fata de cei care au dat nasul cu ortodoxia si din asta au dezvoltat un fel de agresivitate fata de ea, nu merita efortul din start, indiferent cat de aparent "ecumenici" si deschisi la dialog se dau (cum am avut si noi pe aici).

Probabil ca nu este cazul cu o buna parte cu cei din Occident, dar asta pentru ca acolo ortodoxia este extrem de minoritara si nici nu le este o piedica in calea impresiilor de sine pe care le au.

Dar daca ortodoxia le-ar spune ca statutul de crestini pe care si-l asuma cu atata certitudine este cel putin discutabil, nu stiu daca ar mai dezvolta atata indiferenta fata de ea.
Insa se pare ca ortodoxia din occident a fost "disciplinata" sa-i considere pe "ceilalti" automat crestini, deci nici o provocare nu poate veni de pe partea asta.

Indiferent sub ce forma o spui, pana la urma aici trebuie sa ajungi.
Daca nu reusesti sa ajungi aici si te pacalesti cu "rugaciunile in comun" crezand ca o sa suplineasca lipsa ta de curaj vizavi de marturisire, este o problema serioasa.

Daca simti ca nu ai o chemare pentru a clarifica aceste aspecte, cu dragoste binenteles, dar fara a micsora sau ascunde "din dragoste" nimic din adevar, mai bine stai acasa si te rogi cu cei de o credinta cu tine.

Nu-i vorba de un dialog de genul:
- Papismul e o erezie.
- Nu e o erezie, este adevarul.
- Ba nu, adevarul este sistemul ortodox cu pentarhia.
- Ba nu, papa de la Roma este peste toti.
- A, nu accepti adearul? Gata, am terminat discutia cu tine, ereticule si schismaticule ce esti. La revedere! (ba nu, ca de fapt tu o sa ajungi in iad si nu cred sa ne mai intalnim)
Cam asa ar iesi singurul dialog ecumenic posibil dupa unii din voi.

Sunt curios cam cum ar trebui sa arate acelasi dialog dupa tine..
Ce zici, ne oferi un exemplu?