hai ma , lasati-o de acuma ... nu m-am separat ca am simtit yoga sau de astea , nicidecum , ca nici nu simt vreodata ganduri de yoga sau de astea ... nu am io asa o sensibilitate a inimii incat sa simt asa de fin gandurile altora ... nici pe departe ... mi s-a parut numai ca am simtit alte ganduri , olecutica de desfranare , si io cum is mai neputincios si nu pot feri de gandurile gandurile astea ( ca sunt pacatos ) am demisionat ...

insa , asta nu e singuru motiv pentru care m-am lasat , ci si pentru faptul ca io is lenes si nu ma pot ruga mult ... io de obicei imi fac rugaciunile mai tarziu de ora 10 cand se face liniste de tot , ma simt mai bine asa ... iar la ora 10 am asa o lene in mine ca nu ma pot urni spre rugaciune ... ma tin duhurile pe loc ... odata am stat si o ora si m-am uitat pe la 10 la cartea de rugaciune si imi zicea : sa iau cartea si sa ma rog , insa nu am putut , asa de paralizat eram ; parca eram batut , sau legat cu lantu de lenes ce eram ...


insa , e de stiut ca astea nu is numai duhurile noastre ; cum zicea si par rafael noica , nu sunt numai patimile noastre : o maica imbunatatita s-a rugat 4 ore si deabia a terminat un acatist ... ciudat nu ? inainte nu era asa o neputinta ! acu s-a instalat starea asta de neputinta , deoarece acuma iti trebuie mai multa duhovnicie ca inainte ca sa te mai ridici la masura la care erai inainte ... daca acuma vreo 15 ani te puteai ruga mai usor , acuma chiar daca esti mai curat , totusi te rogi mai greu ... de ce oare ? pentru ca starea duhovniceacsa a pamantului s-a degradat mult in ultima vreme , si am intrat in vremea apocaliptica ... au iesit toate duhurile rautatilor pe fata pamantului si alea ne lupta mai ales pe noi ortodocsii , sarea pamantului ...

poate insa am sa incerc si io sa reiau rugaciunea de la ora 10 ... o sa incerc , da ma cam biruie lenea ... multumesc lui Dumnezeu ca sunt totusi unii care pot sa o faca ...

daca as fi un om duhovnicesc nu mi-ar pasa nici de duhurile de yoga sau de desfranare care s-ar ruga impreuna cu mine , ca nu le-as lua in seama , ba chiar mi-ar fi mila de ele ... insa io is vai de capu meu si un mare lenes ... sper sa nu o dau tot asa de rau ca in lume cand moi duce la pustie ... da chiar de oi dao rau , io tot acolo am sa stau , cum au zis parintii : stai , mananca , dormi , leneveste-te , da nu iti parasi chilia ... asta tot o fac ...