Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
[i]„...drumul pe care l-a parcurs trupește creierul în despărțirea lui de cord.
|
Să fiu iertat, dar o tâmpenie mai mare nici că se poate spune.
Creierul parcurge trupește drumuri prin corp? Unde? În halucinațiile senzoriale de la balamuc?
Văleu, fraților!...
Transmite-i, te rog, Cristiane, celui care a scris enormitatea de mai sus, că noi creștinii nu suntem deloc
cordiali, fiind în schimb
inimoși.
"Cordul" e un concept medical, anatomic, trupesc. Pui mâna pe el, îl pipăi și îl cântărești, de vrei. Îl miroși, îl cântărești, joci fotbal cu el, de ești cinic. Putreziciune, îl mănâncă viermii pe cordul ăsta. (De aici și multe expresii, vulgare în aparență dar sublime în geniul lor metafizic, care aparțin românului credincios și bun cunoscător al curviei).
Cordul e una (din carne), inima duhovnicească e alta (îi duh).
Măcar atât să avem în vedere, pentru început. Altminteri ne zăpăcim de tot...