[glykys]

Si pe bunica-mea au vrut sa o racoleze, sa dea informatii. Dar ea l-a refuzat politicos si curajos pe securist, spunand ca nu este in masura sa faca asa ceva si ca nu o intereseaza ce fac oamenii, cu cine si despre cine vorbesc... A suportat consecinte, in sensul ca nu a fost avansata si a lucrat pe un post inferior pregatirii sale, avand apoi si pensie mai mica, in timp ce altii, mult mai slab pregatiti, dar cu carnet de partid, au ocupat functii, pentru ca le aveau cu turnatoria. Dar nu i-a parut rau, ca nu a avut ocazia sa le faca rau oamenilor. Oricum, la serviciu stiau toti ca merge la biserica, tine post negru vinerea, se roaga, dar nu a avut probleme din cauza asta, poate si pentru ca nu avea functie. Se intalnise odata cu securistul, chiar langa biserica: "Unde mergi, doamna X?" "Dumneata nu vezi unde merg?" Dar nu i s-a intamplat nimic.
Cand mai vedea pe cate unul la TV acuzat de colaborare, ca nu recunostea, spunea: "Cum sa nu fi colaborat, ca nu il punea altfel nimeni in functie?!"
Acum, atitudinea pe care o adopta ea si care, cred eu, e cea mai potrivita, e cea a parintelui mentionat in articolul de mai sus: fiecare e liber sa aleaga, pentru ca este ceva foarte personal, dar sa isi asume responsabilitatea: tii la functie si la viitor, colaborezi, daca nu vrei sa colaborezi, inseamna ca esti pregatit sa iti asumi niste consecinte.
Cred eu ca oamenii slabi sunt cei care au colaborat. Bine, unii poate or fi fost si amenintati.

Edit: Oricum, solutia Calciu-Dumitreasa nu e la indemana oricui. Mi-aduc ca parintele Teoctist, Dumnezeu sa-l ierte, spunea ceva de genul ca a trebuit sa colaboreze, ca sa nu se desfiinteze BOR si ca trebuiau sa mai ramana si oameni care sa perpetueze Biserica in timp, nu doar mucenici care sa isi dea viata in acel moment. Si zic eu ca are dreptate, conteaza intentia cu care faci gestul: colaborezi gandindu-te sa ajungi "om bine" sau colaborezi gandindu-te ca de tine depinde o institutie pe care nu trebuie sa o lasi sa moara.