Subiect: Pseudosuicidul
View Single Post
  #6  
Vechi 31.01.2010, 21:50:19
inorog
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"eu personal nu cred ca un crestin care traieste dupa randuiala Bisericii, si care se inarmeaza cu rugaciunea, poate ajunge la nebunie sau demeneta"

Nu contest fraza in sine ci faptul ca Biserica ne sfatuieste mai degraba sa ne simtim amenintati de pericole posibile (unul din ele fiind sminteala) decat globale (conspiratia universala contra ortodoxiei). Ma tem ca asistam la o moda opusa, care a mai bantuit de cateva ori (in perioadele cand Bizantul infruntase erezii de exemplu) in care perceptia (bizara dupa mine) este ca ortodoxia ar fi in pericol dar noi ca entitati suntem oarecum la adapost cata vreme executam cutare si cutare, de preferinta cu o credinta mandra de faptul ca e si neintelegatoare (adica nu tocmai aceeasi cu credinta oamenilor simpli). Dar lucrurile nu par sa stea chiar asa daca examinati traditia si faptele sfintilor. Patericul e plin de cazuri de alunecare in ispite crunte si Iuda insusi era in ortodoxia "cea mai cea", caci cati pot spune "Iisus a fost invatatorul meu direct"? Randuiala, rugaciune... bune, frumoase, dar CATEGORIC insuficiente (nu spun eu, spun parintii bisericii aproape in corpore) daca nu produc fructele care se asteapta de la ele: iubire, smerenie, cunostinta, buna judecata. Si uneori nu e cu putinta sa produci aceste fructe daca semenii nu te ajuta iar alteori, din pacate, ispitele il fura deindata ce a fost produs.

Astea fiind spuse, exista forme de nebunie care au componenta mostenita si care duc la sinucidere prin varii mecanisme. Uneori suferinta mentala este atat de apasatoare incat bolnavii isi curma viata ca sa nu se mai chinuie. Alteori e vorba de halucinatii. Alteori de accidente "cvasi-sinucidere" rezultate din faptul ca, pentru a scapa de apasarea bolii, acesti sarmani oameni cad in comportamente cu mare risc (droguri, conduite extreme etc.). Nu toate acestea sunt sinucidere, ci mai degraba "erodare si deznadejde din prea indelungata suferinta". In bolile acestea Iisus insusi ne avertizeaza sa nu judecam usor. "Cine a pacatuit, el sau parintii lui?" e o intrebare retorica la care tot El raspunde: "Nici el nici parintii lui ci ca sa se vada lucrarea lui Dumnezeu". Sau, din pacate, ca sa se vada ca noi nu suntem nici in stare sa intelegem, nici sa lucram, nici sa chemam cu folos pe cine lucreaza. Sunt foarte multe de spus la acest aspect, dar una importanta: si felul cum ne uitam la cineva pe strada poate face o diferenta. As adauga ca nu putem sti nimic decat de la caz la caz. Nu exista la acest capitol doua suferinte asemanatoare chiar daca "instrumentele" chinului seamana.

Last edited by inorog; 31.01.2010 at 21:55:55.
Reply With Quote