Astazi, in ziua a sasea a lunii februarie, am pomenit in Biserica pe sfintii mucenici Fausta Fecioara, Evilasie, Maxim si cei impreuna cu dansii (textul dupa Sfantul Simeon Metafrast).
Tot astazi, patimirea Sfintei Mucenite Doroteia si a celor impreuna cu dansa.
Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Iulian din cetatea Emesei.
Precum tot azi pomenim pe Sfintele Mucenite Marta si Maria si fratele lor, copilul Licarion.
Astazi pomeneste Biserica noastra si pe Cuviosul Vicol, episcopul Smirnei.

Ce zi bogata!
Un pasaj foarte frumos, din cuvantul de pomenire a Sfintei Fausta:
"Asculta-ma Evilasie, porunceste unui zugrav sa zugraveasca chipul meu." Si, facindu-se aceasta degraba, sfanta a poruncit ostasilor sa sfasie icoana ei. Apoi a zis catre stapanitor: "Viu este Domnul Dumnezeu, precum eu nu simt nici cea mai mica durere pentru cat ati facut icoanei acesteia, care este chipul si asemanarea mea, astfel si sufletul meu nu simte nicicum muncile ce le dati trupului meu, ci, cat ma chinuiti, eu am in minte pe Stapanul meu, Hristos, Care imi micsoreaza durerile."
Ma emotioneaza in mod deosebit tabloul in care Sfanta Fausta spune, incadrata de cei doi fosti prigonitori ai sai (care ii devenisera intre timp, prin pilda vietuirii sfintei, frati intru Hristos): "Caci iata ma aflu intre acesti doi robi ai Tai, ca o vita-de-vie ce are struguri. Apoi fa treimea aceasta nedezlipita, de vreme ce ai zis, Doamne: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."

Sfantul Teofil ne arata criteriul sau personal de a se considera crestin: "Iata, acum m-am facut crestin, caci sunt ridicat pe cruce pentru pacatele mele..."

In fine, pentru eventualitatea ca un psihoterapeut ar mai cauta inca "secretul" vindecarii clientilor sai, aflam din cuvantul de pomenire a Sfantului Iulian: "... tamaduia nu numai trupurile oamenilor, dar si sufletele, caci, tamaduindu-i de boli, ii invata sa creada in Hristos..."

Domnul fie laudat!



Cântare de laudă la Sfintele Marta şi Maria, şi la fratele lor, Licarion

Sfintelor Marta şi Maria, surori după trup,

Împreună şi fratelui lor Licarion, cel prunc cu vîrsta,

Acestora trei a lor bătrînă maică, învăţătura cea bună lor a o dat:

„Iubiţi-L pe Hristos, copiii mei, pentru El, Chiar şi viaţa să o daţi.

“Iată chinuitorul se apropie: înfricoşat şi puternic,

Plin de mînie; el pe iubitorii de Hristos îi ucide.

A casei lor uşă, surorile o deschid,

De faţa tiranului, nu se înfricoşează.

„Ascultă-ne bine, sol al împăratului,

Noi sîntem creştini, cu totul neasemenea ţie,

Care diavolului eşti vîndut.”

Pe cruce tiranul i-a înălţat,

Şi atunci copilul Licarion lângă el a venit

Şi i-a zis: „Şi eu sînt creştin, şi pe mine să mă răstigneşti.”

Chinurile de pe Cruce cumplite sînt,

Maica este înspăimîntată,

Ea picioarele copiilor ei

Le sărută pe rînd.

Cu glasul lor, de pe Cruce, fiicele ei

O îmbărbătează: „Pentru noi, maica noastră, de durere să nu te frîngi,

Căci iubirea de Hristos ne-ai învăţat,

Şi ştim că pentru aste chinuri de nimic,

In Rai ne aşteaptă locaşurile cereşti.

Acolo noi te vom întîmpinape tine, Maică,

Noi, fiicele tale,

Şi fratele nostru Licarion.

Bucură-te de noi, maica noastră,

Bucură-te de noi, rodul pîntecelui tău!”

Ca şi un stîlp de foc chipul maicii s-a luminat:

„O, binecuvîntaţi fiţi voi, copiii mei!

O, copiii mei,

Fericită sînt eu întru voi!”