În prealabil postat de MariS_
Draga Seraphim7,
nu vreau sa-ti dau nici sfaturi, nici critici, ci o sa-ti spun o poveste adevarata. Am avut o cunostiinta foarte draga mie, de fapt doua persoane, dar povestea e a unuia dintre ei. Mi-a spus-o demult, prin anii saptezeci, nici nu erai nascut pe atunci si, probabil, multi dintre forumisti, la fel. Era un om deosebit, ce spunea aia si facea, cum se spune, dintr-o bucata. Nu era roman, era german, dar se nascuse si traise aici, prin zona Banatului.
Omul acesta a vrut si el sa faca teologia. Nu teologia ortodoxa, ci catolica, el fiind neamt, era botezat catolic. Si, la fel, cu entuziasm, cu idealuri cum va sluji lui Dumnezeu, totul mergea bine, pana la un moment dat cand intervine criza. Nu mai stiu in ce an era, doi sau trei parca. Ce se intamplase? I se ceruse sa spuna ca numai catolicii se mantuiesc, ca numai ei sunt in adevar, fiind in comuniune cu Papa. Or el s-a gandit si s-a tot gandit si la urma a zis: io asa ceva nu pot sa spun. Va dati seama, putea sa admita formal, numai ca omul nostru era dintr-o bucata, ce-i in gusa si-n capusa, nu rostea nimic doar de dragul de-a parea crestin. De ce nu poti? - l-a intrebat profesorul, probabil si colegii, nu mai stiu. Pai eu am vazut si chiar am si prieteni de alte confesiuni, in majoritate ortodocsi (ca traia in Romania) si sunt oameni deosebiti, n-au facut rau, ajuta pe altii, cu dragoste, morali, etc, si eu sa spun ca acestia vor ajunge in iad, nu pot. Pai, dar tu unde zici ca merg? Nu stiu, nu judec eu, dar daca spun ca merg in iad, gata, i-am judecat, si eu nu pot sa fac asta. Si a plecat. A plecat din institutul teologic, pe loc, fara discutie, fara nimic. Si-a facut bagajele si-a plecat. Ca, stai sa-ti explicam, sa te lamurim, ca se poate demonstra logic, ca asa, ca pe dincolo, tot incercau sa-l retina, dar omul nostru le-a zis franc: cat traiesc sa nu ma cautati! A mers si a facut agronomia, mai precis horticultura. A ajuns un specialist foarte bun in munca lui, foarte cautat, dar fara sa fie platit pe masura. Traia modest, a facut si puscarie, la canal, cinci ani de zile, considerat mosier, desi n-avea mosie, el fiind cel care ingrijea de mosia unui boier. A facut fapte de milostenie cu multa generozitate, ajuta pe toata lumea si a ramas la fel, un om dintr-o bucata, cum rar am mai vazut. Un om al strazii, un batranel simpatic, Hugo baci, care vindea ziare pe strazi si dormea prin poduri si pe unde se nimerea, ii dadea de mancare, iarna il culca in bucataria de vara, unde facea cald special pentru el, iar l-a urma i-a luat si loc de veci langa al lui si la inmormantat crestineste. Eu nu ajung nici degetul lui cel mic!
Ce-am vrut sa spun: probleme sunt si la .. case mai mari!
Uneori uitam sa mai fim oameni! Cand parintele Paraian s-a decis sa mearga la manastire, mama sa i-a zis cu lacrimi in ochi: .. si sa nu uiti sa fii bun, mama!
Sa nu pierzi dragostea, sinceritatea, sa cresti in iubire si sa obtii pacea sufletului!
Bucurii!
|