View Single Post
  #895  
Vechi 02.12.2016, 03:25:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Ca o lumânare

Am întâlnit oameni care stăteau mai drepți decât mulți alții. Erau cei care învățaseră să aibă sufletul mereu îngenuncheat în fața lui Dumnezeu.

Am întâlnit oameni care aveau zugrăvită pe chip o bucurie cum n-o aveau mulți alții. Erau cei din a căror inimă izvorau neîncetat, nevăzut, nebănuit, lacrimi de pocăință.
Am întâlnit oameni care m-au certat mai mult decât alții. Erau cei care aveau ascunse în inima lor toate zâmbetele mele, pe care le știau pe de rost.

Am întâlnit oameni care au fugit când mă iubeau mai mult, au tăcut când își doreau mai mult să îmi vorbească, m-au gonit când se bucurau cel mai mult că am venit și m-au lovit atunci când își doreau cel mai mult să mă mângâie. Am privit în inima lor și am văzut că bătea, arzând, mai mult parcă pentru mine decât chiar inima mea. Bătea în ritmul respirației mele.

Am privit lumânări care ardeau și le-am văzut doar flacăra. Am privit lumânări care ardeau și am văzut doar lacrimile de ceară și fitilul negru îngenuncheat de suferință. Am privit lumânări drepte, frumoase, care nu plângeau... dar nici nu ardeau ...și am încercat să îmi imaginez flacăra ce ar putea fi.

De atunci încerc să privesc și flacăra ‒ aprinsa, mocnindă sau nenăscută încă ‒ din oameni și jertfa din spatele ei. Și cum poți vedea și una, și alta fără lumina izvorâtă din flacăra ta? Din lacrima ta? Din îngenuncherea ta?

De atunci nu-mi doresc decât să ard, așa cum arde o lumânare, luminând plecări și întoarceri, cuvinte și tăceri, mustrări și mângâieri, bucurii și dureri, cu binecuvântarea acelei multiubitoare flăcări care iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orișice....

De atunci nu-mi mai doresc nici să ating soarele, nici să fiu o stea, nici să trăiesc numai în focuri de artificii... nu-mi mai doresc decât să învăț să ard, mocnit, constant, pâlpâind iubire, căldură și lumină, cu sufletul îngenuncheat și cu trupul drept... ca o lumânare.

"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote