Citat:
În prealabil postat de nutucutu
Eu cred ca oamenii, atunci cind il cauta pe Dumnezeu, sint sinceri in cautarea lor si nu cred ca isi au locul aici nici ironia si nici bascalia. O asmenea alegere ar trebui sa ne puna pe ginduri si pe noi, crestinii catolici si pe dumneavoastra, crestinii ortodocsi. Eu, ca si persoana care cred ca credinta mea, cea catolica, e adevarata si mintuitoare, ma intreb: oare eu, prin viata mea de zi cu zi, il marturisesc pe Domnul nostru Isus Cristos cu asemenea tarie incit cei care ma vad se intorc la Dumnezeu? Oare am eu o traire a credintei astfel incit sa-i convertesc pe altii (chiar fara a vorbi)? Iar dumneavoastra, crestinii ortodocsi, ar trebui sa va intrebati unde ati gresit de aleg unii sa paraseasca credinta dumneavoastra?
|
Sinceritatea nu este o virtute in sine!
Daca eu mint pe cineva si pe urma, dupa ce mi-am insusit roadele minciunii recunosc ca am mintit, inseamna ca sunt o persoana virtuoasa sau pe un drum bun?
Asistand la toata argumentatia asta un romano-catolic poate ar trebui sa-si puna intrebari mai grave cum ar fi: sunt ortodocsi care se convertesc la catolicism din alte motive cum ca "unde e bine acolo e tara" si "unde e painea (euharistica la indemana) acolo e tara (confesiunea)"?
Eu ca si ortodox am vazut destule motive ridicole si superficiale pentru a parasi ortodoxia ca sa nu ma mai mire nimic si din toate explicatiile Noesiei, regretabil, dar n-am vazut nimic in plus.