Citat:
În prealabil postat de catalin2
Raspunzand pe scurt la intrebarile din mesaj, bineinteles ca unii ortodocsi nu se mantuiesc,
|
Eu cred ca raspunsul este altul: "Bineinteles
cei mai multi dintre ortodocsi nu se mantuiesc!" Si mai ales, "unii" dintre aceia care se trufesc in "ortodoxia" inteleasa de ei, lovesc in stanga si in dreapta si isi fac iluzii despre propria lor osteneala, ca si cum ar fi foarte pe placul lui Dumnezeu. Chiar ieri citeam in evanghelia dupa Luca, cap. 7, despre pericolul acestei inselari:
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și intrând în casa fariseului, a șezut la masă.
37. Și iată era în cetate o femeie păcătoasă și, aflând că șade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Și, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir.
39. Și văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar ști cine e și ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Și răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește.
Vezi tu, se intampla sa dorim de tineri sa alegem Calea lui Dumnezeu si chiar o alegem, dar vrajmasului nu-i prea surade ideea, si "te lucreaza" cum stie el mai bine. Dar tu nu-ti dai seama, fie din cauza respectului pe care-l ai in jur si care te incredinteaza ca esti placut tot la fel si in fata lui Dumnezeu, fie fiindca te autoanalizezi si nu prea ai ce sa-ti ierti, deci nici motive prea mari de smerenie n-ai cum sa ai! Si asa, putin cate putin, cazi in inselare si in slava desarta, fiind in mod paradoxal, mult mai putin iubit de Dumnezeu, decat este iubit un fost pacatos caruia i-a venit mintea la cap, iar cand a descoperit harul lui Dumnezeu, i se pare ca el de fapt era ultimul om care merita atata mila. Am observat si pe acest forum (Cristiboss, iarta-ma, dar nu la tine fac aluzie si chiar nu ai de ce sa te simti vizat, fiindca tu il iubesti si pe Dumnezeu si pe vrajmas, dar esti cam iute la manie..., ca si mine de multe ori), persoane care se indreptatesc peste masura pe sine, poate pe buna dreptate, dar nu l-ar ierta pe pacatos nici de-ar sta in cap. Ar fi in stare sa-i aminteasca pana la mormant pacatele tineretii lui, prostia lui, lipsa lui de credinta (parelnica, fiindca habar nu are cata credinta reala este intr-un suflet constient de pacatele sale). Parca ar fi Iona care era in stare sa se ia de Dumnezeu fiindca vrea sa le mai dea o sansa dusmanilor lui de moarte, ninivenii, si este chiar foarte dezamagit cand constata ca Dumnezeu i-a crutat si nu-i pasa lui ca de fapt ei se pocaisera si se caisera pentru faptele lor!
MANTUIREA!!! Nu priviti peste gard, fratilor, ca nu aveti ce vedea decat decorul pe care-l meritam. Priviti in adancul sufletului si ganditi-va daca sunteti in stare sa-l iubiti pe cel care v-a blestemat casa, v-a luat gaina din batatura, v-a taiat din salariu, v-a mintit ca va sprijina nu stiu unde, v-a inselat cu vorbe dulci pana si-a vazut sacii in car, sau v-a ocarat si v-a facut de tot rasul in fata lumii! Daca nu suntem in stare sa iubim astfel de oameni si sa ne rugam pentru ei, mantuirea noastra cea ortodoxa este clar pusa sub semnul indoielii! Cand NU STII, fiindca apartii altui neam, nici nu ti se cere asa ceva, si vei fi judecat de capetenia neamului tau, dupa legile poporului tau. Dar cand stii si faci altfel, nu prea stiu ce scuze vei invoca la judecata de pe urma si cine va tine cont de ele?