Da, are dreptate Sophia, sa vb la subiect...
Ma intreb daca e bine sa-si duca copiii la impartasit parintii care sunt foarte pacatosi si departe de adevarata credinta crestina....daca intr-o familie de ex nu s-au mai vrut alti copii sau nu s-au mai putut permite, si mama a facut avort, mai poate ( e bine) sa-si mai aduca copilul care-l are la impartasit?
Daca parintii duc o viata necinstita, fac afaceri, muncesc duminca sau de sarbatori ( ei personal sau au angajati in acest scop) nu e un act de ipocrizie sa duca copilul la impartasit?
( cu toate ca,'daca am fi fost amandoi cinstiti si am fi muncit pe sal minim pe economie, probabil nu ne-am fi permis decat sa stam in chirie intr-o camera gen camin, cum am avut, si tot ne-ar fi fost greu sa facem fata cheltuielilor de intretinere, deci nici vorba de facut copii ...
...)
Daca mama e certata cu toata lumea, inclusiv cu tatal si cu familia, iar celorlalti pe care ar trebui sa ii serveasca, le poarta pica si ii uraste, i-ar trimite chiar " la naiba", nu o intereseaza ce se va intampla cu ei ???
Daca aparent iesirea la bisericaduminica le face pkacere, si mamei si copilului, dar ulterior cand se intorc acasa, tatal e furios si parintii se cearta si nu-si mai vorbesc toata dupa-masa, si nu mai au chef sa vorbeasca si sa se joace nici cu copilul, acesta nu va remarca ca ceva nu e in regula si ca e asociat cu iesirea de dimineata, nu va realiza ca dupa asta urmeaza intodeauna ceva rau si neplacut ???
Oare nu trebuie sa fac cum a spus sefa, si sa renunt la " credintele" mele de dragul copilului, sa nu-l confuzez, sa-i fac rau?
Pana la urma copilului ajunge sa ii placa si sa-i faca bine ce ne place si noua si ce il invatatm, ce ii oferim noi, n-are cum sa doreasca ceva ce nu i-am oferit niciodata, decat cand se fac mai mare si descopera singur...iar in burta mamei probabil simte si preia emotiile acesteia, daca ei ii place muzica bisericeasca si se simte bne cand o aude, se va simti bine ai copilul, dc ii plac manelele si o impresioneaza pozitiv, ii creaza o stare de bine, asisderea....( too bad ca nu-mi pot invata copilul sa-i placa manelele, pt ca dc va organiza botezul cine vad ca vrea acest lucru, cu siguranta va avea in meniu asa ceva...)....si de asemeni imi e greu sao invat sa ii placa altceva, atata timp cat nici pe mine deocamdata nu ma mai emotioneaza nimic atat de mult, si inca sufar ca nu mai pot merge la biserica, dar, asa cum mi-au mai spus si altii, atata timp cat un lucru, o placere de care esti privat iti creaza atata suferinta, inseamna ca acea placere nu e sanatoasa, e patologica si trebuie musai sa renunti la ea....si nici sa nu o inlocuiesti cu o alta asemenea adictie, dar nici sa nu ajungi la ahedonie, sa nu temai impresioneze nimic, sa ramai la toate rece....tb sa gasesti calea de mijloc, sa poti sa te simti bine, dar sa nu suferi candesti privat de acea placere...dar se pare ca aici existe numeroase dereglari in producerea si gestionarea, managementul emotiilor, si chiar daca spune lumea ca acestea pt fi controlate prin propria vointa, prin autosugestie, prim educatie..se pare ca unele organisme esueaza in asi gestiona cum trebuie emotiile
....( poate e un handicap genetic, cine stie, sau o lipsa de educatie in acest sens...)