[caminaris]

În prealabil postat de flyaway9112002

Buna tuturor,

As avea mare nevoie de un sfat.Sunt cu prietenul meu de 1 an impreuna si mi-a propus sa ne mutam impreuna.Eu am vrut sa stiu de ce vreau doar "casatorie de proba".El mi-a zis ca mai are nevoie timp, ca nu se simte pregatit,ca ce vreau eu?sa mergem acu' in momentul asta sau maine?ca fac presiuni si asa mai departe.Intr-un an,doi insa , imi cere doar timp si se uita cu ochii lui mari si albastri la mine.Problema mea e ca il iubesc tare mult si el ma iubeste,dar nu vede lucrurile asa ca mine;crede in Dumnezeu DAR considera ca multe dintre canoanele bisericii sunt invechite.Eu nu pot sa-i schimb parerea, stiu doar ca il iubesc si nu vreau sa-l pierd.Dar mi-e frica ca voi accepta sa ma mut cu el si casatoria nu se va ma intampla.A mai fost cineva in situatia asta?Ce sa fac? Vine impreuna cu mine la Biserica duminica,dar imi tot zice ca nu o face decat pentru ca vede ce fericita sunt cand vine cu mine.Un sfat,o vorba orice m-ar ajuta.Ma simt rupta in doua!


Va multumesc si Doamne Ajuta !

Noi trebuie să dobândim Raiul, trebuie să dobândim Împărăţia Cerurilor. Trebuie să fim „teleghidaţi”, să avem o ţintă: Raiul! Şi orice moment al vieţii noastre, orice alegere importantă a vieţii noastre trebuie să se raporteze la asta: „mi-e de folos duhovnicesc sau nu? Mă duce cu un pas spre Rai sau cu un pas spre iad?”
Numai că noi nu vrem să alegem. Mulţi tineri îmi cer diferite sfaturi, îmi pun întrebări la care ei înşişi ştiu răspunsul. Eu când îmi dau seama, din formularea întrebării, că ştie răspunsul, îl întreb: „Spune tu sincer, care e răspunsul potrivit?” Zice: „Ei, mi-e greu!” Zic: „Lasă, lasă! Zi tu ce trebuie să faci!” „Cam aşa ar trebui să fac!” Era evident că trebuia să facă aşa.
La o conferinţă în Grecia, a fost întrebat un profesor foarte cunoscut de teologie, de la Salonic, Tselenghidis: „Ce trebuie să fac când duhovnicul nu e în oraşul meu şi nu am nici-o posibilitate să-i cer sfatul?” Şi a răspuns: „Sunt atâţia şi atâţia credincioşi obsedaţi că nu au duhovnicul lângă ei, ca şi cum n-ar grăi Evanghelia cât se poate de clar. Vrei să furi? Evanghelia zice precis: Nu fura! Vrei să minţi? Evanghelia zice precis: Nu minţi! Vrei să desfrânezi? Evanghelia zice precis: Nu desfrâna!”

Găsim răspunsuri foarte, foarte clare, numai că preferăm să ne gândim: „Dacă totuşi eu aş desfrâna acum cu tânărul acesta, poate peste şase luni se va căsători cu mine şi peste zece ani voi fi o mamă cu trei copii, pe care-i voi duce la Sfânta Împărtăşanie cu o râvnă extraordinară!” Şi fata îl cucereşte pentru o noapte, pentru mai multe nopţi, se şi mărită cu el şi, după ce s-a căsătorit, el îi spune: „Duminica n-ai ce căuta la biserică, e ziua noastră liberă!” În posturi: „Post? Post trebuia să ţii la mă-ta acasă! În casă la mine nu se ţine niciun post!” Şi fata zice: „Of, of, of! De ce nu m-am gândit mai bine?”

E foarte trist! Fiţi sinceri cu voi înşivă! Sunt atâtea şi atâtea lucruri care pe voi vă ţin departe de Hristos şi voi le ştiţi. Doar că e greu să fiţi sinceri cu voi înşivă.

citat din cartea Repere de Danion Vasile. Intreaga carte poate fi citita free pe net la adresa: http://www.danionvasile.ro/carti/REP...nea-Postul.doc
Toate cartile lui Danion Vasile pot fi citite gratuit la pagina: http://www.danionvasile.ro/carti.php

si in continuare din aceeasi carte:
Mă spovedesc cât de sincer pot, însă după spovedanie se repetă cam aceleaşi păcate, deşi mă hotărăsc să nu le mai fac, dar nu reuşesc; îmi împlinesc canonul; care-i motivul?
Eu, în situaţia asta, când spovedesc şi iar fac şi iar spovedesc, fără să se schimbe nimic, îmi dau seama că aştept să-mi dea Dumnezeu mură-n gură. Îi zic părintelui: „Părinte, dar m-am rugat din tot sufletul lui Dumnezeu să-mi schimbe viaţa, şi nu mi-a schimbat-o”.
De exemplu, nu mă port cum trebuie cu copiii mei. Ba-i mai cert, ba-i mai pocnesc la funduleţ în loc să am mai multă răbdare cu ei. Dar, fiind în criză de timp, prefer să le dau două la fund decât să le explic ceva.
Şi iar spovedesc: „Părinte, nu mă port cum trebuie cu copiii!”, şi iar „nu mă port cum trebuie cu copiii”, iar „nu mă port cum trebuie cu copiii”, „iar nu mă port...” Şi părintele zice: „Tu nu înţelegi că Dumnezeu te-a făcut liber! Dacă tu nu te lupţi să te schimbi, degeaba Îl rogi pe Dumnezeu: «Doamne, schimbă-mă!»”
Eu mi-am dat seama că noi cu gura una cerem în rugăciune şi cu fapta cerem alta. Fata cere: „Doamne, păzeşte-mă să nu cad cu prietenul meu!” Dar după-masa şi seara îl ia în braţe pe prietenul ei, prin parcuri şi pe unde-l mai ia în braţe. Dacă ea se roagă să-i păzească Dumnezeu fecioria, de ce-l roagă pe prieten să i-o strice? Cu gura nu-i zice nimic prietenului, dar cu trupul îi zice. Dacă ne rugăm ceva cu gura, să facem şi cu fapta.