[CarareaImparatiei]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Vin pentru a intari parerea publicului larg, daca mai e nevoie. Mie nu imi place ajutorul oferit de ceilalti. Nu prea pot sa explic de ce, am crescut invatand sa ma descurc singura singurica, iar cand altii se uita si la mine si spun "pari a avea nevoie de ajutor" o iau ca pe o insulta, ca si cum mi'as expune slabiciunile in fata lumii, mai mult sau mai putin voluntar/constient. Cand am cu adevarat nevoie de ajutor nu ezit si il cer acelor persoane care imi sunt foarte apropiate si care sunt in numar mic. Dar sa se bage cineva in "zona mea de confort" si sa ma tot impunga in coaste cu ajutorul lui e foarte deranjant.

mie-mi sună mai deranjant a-ţi fi refuzat ajutorul, ca şi când e o insultă, decât a-ţi fi oferit ajutorul pe care nu-l necesiţi, deşi n-ar trebui...

Trebuie să căutăm la inimă în primul rând. Dacă nu ai nevoie de ajutor, şi totuşi cineva se oferă să ţi-l dea, atunci mi se pare de bun simţ să refuzi politicos, dacă ţii cu tot dinandinsul să fii independent. Nu zic să te gândeşti care ar fi motivele pentru care aceea persoană vrea să-ţi sară în ajutor, dar măcar răspunde-i cu respect. Răspunde cu căldură. Răspunde cu dragoste. Hristos spune să ne iubim vrăjmaşii, atunci noi cum să ne permitem să privim cu răutate un om ce ne vrea binele? Păi ne permitem pentru că suntem liberi. Om fi noi liberi, dar nu e chiar aşa. Ori nu-i cumva vorba de cunoştiinţa noastră mai veche...mândria bat-o vina. Nu ea ne-o orbi, de fapt? Căci dacă un om, prost, îmgâmfat, şi prea plin de sine, aşa cum barda judecăţii noastre aspre ni-l ciopleşte, îţi oferă totuşi o mână, şi tu îl scuipi între ochi, simţindu-ţi lezată libertatea şi zona de comfort... atunci nu mai e vorba de iubire de aproape, drăguţilor.

Deranjant e că nu avem pic de smerenie...

Iertare! nu vă supăraţi pe mine! sunt mai mândru şi îmgâmfat decât voi toţi la un loc, fără să-mi dau silinţa prea tare. Dar eu, păcătosul, cred cu tărie că nu-i bine să ne simţim deranjaţi de un ajutor, fie că avem sau nu avem nevoie de el. Trebuie să ne gândim din ambele puncte de vedere. Şi din al celuia care nu are nevoie de ajutor, dar şi al celuia care-l oferă fără să fie nevoie. Eu am expus aici o opinie referitoare la cazul în care ne este oferit acest pseudo-ajutor, şi la modul în care ar trebui să-l privim pe cel ce oferă..