Lucruri de genul ăsta mă fac să mă gândesc că opoziţia creştinilor faţă de lume devine sau trebuie să devină din ce în ce mai radicală.

Cred că e bine să nu părăsim cu toţii lumea, însă trebuie să respingem tot mai vădit păcatul care se întinde ca un cancer peste toţi.

Nu cred că trebuie privită ca anacronică renunţarea la televizor, de exemplu, care e principalul mijloc de propagare a desfrânării şi a altor grave păcate.

Dacă păcatul se înmulţeşte, trebuie ca şi virtutea să se înmulţească pe măsură. La multă desfrânare trebuie să răspundem cu mult post. La bârfă şi flecăreală, trebuie să răspundem cu rugăciune; la non-sensul şi lipsa de idealuri ale lumii, trebuie să răspundem trăind o viaţă cu rost şi cu credinţă.

Iar dacă lupta dintre bine şi rău în lume se va radicaliza, ne putem gândi că e un semn al sfârşitului lumii, după cum spunea Părintele Stăniloae.