Să observăm că cele de mai sus reprezintă doar prima lepădare. Ei îi urmează alte două lepădări. Acestea sunt urmate de momentul în care preotul îl întreabă pe catehumen (sau pe naș, în numele copilului) dacă se leapădă de Satana. Și nu numai de el, ci de toată slujirea lui, de toată trufia lui, de tot lucrul lui. După care aceluia i se pun aceleași întrebări, de astă dată în forma: "te-ai lepădat de Satana ?" (urmează: de toată slujirea, trufia, lucrul). Abia apoi este întrebat dacă Îl primește pe Dumnezeu, dacă îi crede lui ca unui împărat și unui dumnezeu. Urmează Simbolul Credinței.
Între cele două momente, atunci când tipicul se respectă pe deplin, catehumenul (ori nașul/nașa) este pus să scuipe pe Satana, îndrepându-se spre Apus (adică înapoi, biserica fiind orientată spre răsărit). Poate că de aici pleacă superstiția populară de a face câțiva pași înapoi și de a scuipa în urmă atunci când o pisică neagră traversează prin fața noastră, negrul, definit nu drept culoare, ci ca absență a luminii, fiind asociat tartarului, iar pisica fiind uneori simbol malefic. Dealtfel, animalele în general și cu precădere pisicile sunt extrem de sensibile la prezența și acțiunea demonizaților, lucru care merită detaliat cu alt prilej.
|