[neica_nimeni2]

Întrucât ne aflăm pe secţiunea "Teologie şi ştiinţă", este normal ca aici să se nască majoritatea conflictelor, care sunt aproape insurmontabile.
Căci iată, între noi şi Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie s-a interpus în ultimii 2-300 de ani ne-sfânta ştiinţă, căreia omul modern şi contemporan îi acordă o cinstire şi încredere nemăsurată.

Şi atunci se observă că în acest "dialog/dezbatere", pentru a se ajunge la o armonie şi împăcare s-a distribuit (de către cine?) celor două domenii arii de competenţă diferite:

- Teologia ar trebui să se ocupe numai de cele duhovniceşti, veşnice, transcendentale, viaţa de veci, mântuirea, despătimirea, rugăciunea, ritualurile şi cele asemenea. Fiind insuflată de Dumnezeu, teologia poate pretinde că are autoritate asupra sensului acestora, şi chiar infailibilitate (dogme). Învăţătura ei are prin aceasta şi o permanenţă, nu se poate schimba, e într-un fel valabilă "în toate locurile şi timpurile".

- Ştiinţa are în aria sa lumea aceasta, cosmosul, biologia, antropolgia, tehnologia, etc, unde ar trebuie să fie suverană, teologia urmând să ia respectuos act din postura de spectator (şi eventual beneficiar), fără a interveni acolo unde nu se pricepe.
Întrucât ştiinţa este făcută de om pentru om, ea nu poate pretinde infailibilitatea, ci are altă pretenţie: autocorectarea. Mai mult, în spirit evoluţionist, se presupune ca de la sine că noile teorii, metode, aparate, etc. sunt de la sine înţeles superioare celor vechi.

Astfel cele două s-ar completa reciproc, şi după unii ca Einstein, ambele sunt cumva deficiente, incomplete şi au nevoie de această completare.

Această viziune este la rândul ei de dată recentă, şi este complet străină Tradiţiei bisericii!

Desigur există şi puternicul şi dominantul curent ateu din ştiinţa contemporană care dispreţuişte profund teologia şi de abia o tolerează ca pe o "tradiţie" bună de a mai îmblânzi şi consola masele. Nici vorbă aici de vreun dialog.

S-a văzut clar în postări că dificultatea unora de a respinge evoluţionismul şi a marii majorităţi de a respinge helio/acentrismul vine exact din partea ştiinţei, care a "dovedit" şi "a demonstrat" inechivoc contrariul învăţăturii scripturistic-patristice...