[myself00]

În prealabil postat de preamultadezbinare

pelerinule,eu incerc sa inteleg cum de in VT nimeni nu stia nimic de trinitarism,sau de vreun"fiu"al lui Dumnezeu,iar lucrurile s-au lamurit in NT?I-a lasat Dumnezeu pe evrei atatia ani in ceata?
Fii avem doar noi,oamenii.Cum poate Dumnezeu(care nici nu stim ce ar putea fi)sa aiba un "fiu",si sa lase atata lume(nu numai pe evrei)si atata timp(pana la Cristos,si chiar si dupa aceea)in necunostinta despre asta?

Iisus Christos – Judecator si Legiuitor
“Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L cunoaste pe El nu cunoaste nimic despre sine si despre lume” – spunea Blaise Pascal, o “trestie ganditoare” din secolul al 17-lea (matematician, fizician , scriitor si filozof francez, 1623-1662 ).
Persoana lui Iisus i-a fascinat si continua sa-i fascineze pe oamenii din toate timpurile. Chiar si vrajmasii Sai declarati au fost nevoiti sa recunoasca unicitatea Lui, dar si puterea de care erau insotite cuvintele si faptele sale. Aprozii care au fost trimisi de conducatorii iudei ca sa-L aresteze s-au intors cu misiunea neindeplinita. Luati la intrebari, ei au raspuns scurt, dar cuprinzator: “Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” ( Ioan 7,46 )
Astazi Il admiram pe Iisus ca Mantuitor si gandirea noastra aproape ca se blocheaza in incercarea de a intelege motivul care L-a determinat sa aduca o jertfa atat de mare.
Il admiram ca Mijlocitor si suntem uimiti cum El, adevaratul “Pontifex Maximus”( “Cel ce creaza poduri” ), a reusit sa ne aduca intr-o relatie atat de intima si profunda cu Tatal ceresc.
Il admiram de asemenea pe Iisus in calitate de Creator, caci “toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara El” ( Ioan 1, 3 ).
Ii admiram umanitatea si suntem placut surprinsi sa constatam ca El a fost cu adevarat “Fiul Omului” ( titlul Sau preferat ! ) , dar Ii admiram si divinitatea, in calitate Sa de unic Fiu al lui Dumnezeu.
Si, dincolo de istoria trista a acestui pamant, asteptam cu credinta ziua in care Il vom admira in calitate de Domn al domnilor si Imparat al imparatilor in noua armonie universala.
Dar cati dintre noi Il admiram pe Iisus in calitatea Sa de Legiuitor, de autor al Legii morale – aceasta adevarata “Magna Charta” a omenirii ?
Cu siguranta ca unii crestini simt o anumita crispare in legatura cu acest ultim gand. Probabil ca aceeasi crispare o simt unii si cand se gandesc la calitatea de Judecator a lui Iisus, la ziua in care El va desparti oile de capre, spunand unora: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui !” ( Matei 25, 41 ). Ce sa mai vorbim de “mania Mielului” ( Apocalipsa 6, 16 ) revarsata peste “toti cei ce lucreaza faradelegea” ( Matei 7, 23 ) ?
A-L cunoaste pe Iisus doar in acele ipostaze care ne convin reprezinta un mare risc. In marea zi a mantuirii unii oameni vor trebui sa constate cu surprindere ca L-au cunoscut pe Mantuitorul doar partial si, ca urmare a acestui fapt, ei si-au oranduit viata dupa aceasta cunoastere partiala. Poate ca cele mai triste cuvinte care vor fi auzite vreodata de o ureche omeneasca vor fi cele rostite de Iisus in calitate de Judecator unei anumite categorii de credinciosi:
“Niciodata nu v-am cunoscut. Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati FARA-DE-LEGE!” ( Matei 7, 23 )
Bine Doamne, dar le legatura este intre Lege si mantuire ? Nu ai desfiintat Tu Legea pe cruce ? Nu ne-ai scapat Tu de “jugul robiei” Legii ? Ce mai cauta Legea in lucrarea mantuirii noastre, din moment ce Tu te-ai jertfit pentru noi ?
Da, vor fi multe surprize neplacute in acea zi ! Oamenii vor trebui sa stea si sa dea socoteala nu doar in fata unui Mantuitor, Creator, Mijlocitor, Domn si Imparat, ci si in fata unui Judecator si Legiuitor. Pe Iisus nu-L putem imparti dupa bunul nostru plac. Ori Il acceptam in totalitate, cu toate atributele pe care le are in lucrarea mantuirii noastre, ori Il respingem in totalitate. Dumnezeu nu accepta jumatati de masura. Iisus este si Mantuitor, dar si Judecator; El este si Mijlocitor, dar si Legiuitor.
O parte a crestinilor din toate timpurile a facut grava greseala de a selecta doar ceea ce era placut firii noastre in legatura cu Persoana si lucrarea lui Iisus. S-a pus accentul mai mult pe iubirea, harul, mila si iertarea lui Dumnezeu, neglijandu-se dreptatea, sfintenia si vointa divina exprimata in Legea Sa.
Nu e de mirare ca cei care apara cel mai aprig ideea anularii si nimicirii Legii lui Dumnezeu sunt chiar crestinii ? Tocmai ei care afirma ca lupta cel mai aprig impotriva pacatului, chiar ei sunt vrajmasii cei mai inversunati ai Legii divine !
Cum s-a ajuns aici ? Cum a fost posibil ca pozitia antinomianista sa castige atata popularitate ? Raspunsul il gasim in gnosticism, miscare care a tintuit sistematic in Legea lui Dumnezeu inca din primele secole crestine.
Radacinile antinomianismului

In secolul al doilea d.Chr., lumea crestina a cunoscut una din cele mai primejdioase erezii: marcionismul. Autorul ei – Marcion – a trait in Asia Mica, nascandu-se intr-o familie crestina. Tatal lui Marcion era episcop , el fiind unul din primii care l-au anatemizat pe Marcion pentru erziile lui. Aflat sub influenta gnosticismului, Marcion se duce la Roma in anul 140 si ofera ajutoare materiale bisericii. Cand biserica afla de ratacirile lui, ii inapoiaza darurile.
Marcion se remarca prin ideile sustinute in lucrarea sa intitulata “Antiteze”, in care face o seama de aprecieri in paralel si in antiteza intre Vechiul si Noul Testament. Ce sustinea el ? In esenta, Marcion respinge in intregime Vechiul Testament. El sustine ca exista doi dumnezei: unul al Vechiului Testament si unul al Noului Testament. Dumnezeul Vechiului Testament este inferior, imperfect si slab, avand o singura trasatura: dreptatea excesiva si oarba. Acest dumnezeu a creat lumea, insa e razbunator si manios. Incercand sa-si aduce poporul evreu prin Lege, a esuat lamentabil.
In contrast cu acesta, dumnezeul Noului Teastament este Dumnezeul suprem, desavarsit, plin de iubire si mila. El este Tatal lui Iisus si I-a incredintat Acestuia ca prima misiune aceea de a desfiinta Legea.
Intre cei doi dumnezei nu exista nicio legatura, dupa cum nu exista nicio legatura intre Lege si har, intre Israel si biserica crestina, intre iudaism si crestinism. Faptul ca Iisus a desfiintat Legea a starnit mania dumnezeului evreilor care a pus la cale uciderea lui Iisus pe cruce.
Marcion si-a alcatuit propriul canon biblic ( canon marcionit ), bazat pe epistolele lui Pavel ( mai putin cele catre Tit si Timotei ) si pe Evanghelia lui Luca ( fara primele capitole ); el si-a format propria biserica, propria ierarhie bisericeasca…
Desi a fost excomunicat in anul 144 d.Chr., ideile sale au avut succes pana in secolul al 5-lea. In lumea protestanta ideile lui Marcion au fost apreciate, el fiind considerat chiar “primul protestant” ( cf. Neander ). In secolul al 19-lea, ideile lui si-au gasit sustinerea in cel mai important apologet al lui Marcion : Adolf von Harnak (1851-1930). ( 1 )
Cu toate acestea, parinti ai bisericii, precum Irineu si Policarp, au respins ideile lui Marcion ca fiind erezii. Intrebat daca il cunoaste pe Marcion, Policarp al Smirnei ( ucenic al lui Ioan ) a raspuns: “ Da, il cunosc pe intaiul nascut al lui Satan .”
Oare aceasta ruptura intre Vechiul si Noul Testament, intre Dumnezeul revelat poporului evreu si Cel descoperit prin viata si lucrarea lui Iisus nu se resimte si in crestinismul actual ? Cand de la amvoanele bisericilor crestine se predica despre un Iisus care a desfiintat Legea celor zece porunci si care se afla parca intr-o postura de adversitate fata de Dumnezeul revelat in Vechiul Testament, cand harul este pus in antiteza cu Legea, cand se accentueaza doar iubirea, iertarea si mila lui Dumnezeu , neglijandu-se dreptatea, sfintenia si vointa Sa exprimata in Lege, nu cumva regasim aceleasi idei marcioniste, poate mai voalate, dar la fel de primejdioase ?
Un judecator a fost intrebat odata: “Care este, dupa parerea dv., cea mai mare crima pe pamant ?”
Raspunsul a surprins: “Va asteptati poate sa spun ca cea mai mare crima este genocidul…Si totusi, nu. Vina uciderii unui popor intreg nu este atat de mare ca vina…anularii legii. Pentru orice crima, oricat ar fi ea de mare, atata timp cat exista legea, tot se mai gaseste ac pentru cojocul ei. Dar, daca nimicesti instrumental de definire si de detectare a crimei, atunci esti pierdut. Nu mai ai niciun mijloc de a elimina crima. Aceasta capata pur si simplu statut legal. Nu poate fi un rau mai mare in dauna dreptatii si a binelui natiunii.” ( 2 )
Fiul lui Dumnezeu in Vechiul Testament

Poate ca una din cele mai surprinzatoare descoperiri pe care le face un cercetator al Scripturii, sincer si lipsit de prejudecati, este aceea ca Dumnezeul care S-a descoperit in diferitele momente ale istoriei vechi testamentale a fost Insusi Iisus Christos.
Iar a doua descoperire surprinzatoare si care se include in prima, este aceea ca Iisus Christos a luat parte activa la darea Legii morale pe Sinai. Altfel spus: Acelasi Dumnezeu S-a manifestat si in timpurile Vechiului Testament ca si in cele ale Noului Testament , iar Persoana divina care a luat parte activa la cele mai importante momente din istoria poporului lui Dumnezeu a fost Insusi Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu.