Sa stii ca au avut la dispozitie fie si pe profeti si psalmii mesianici,nu Dumnezeu i-a lasat in necunostiinta,propria lor paradigma de interpretare i-a tradat pt ca au ignorat una dintre cele mai nobile institutii,daca poate fi numita asa,pe care le-a avut iudaismul:critica din interior,care era un barometru al sanatatii lor spirituale.Profetii nu au fost niste personaje bizare si salbatice ci evrei devotati care,conform vocatiei pe care le-a dat-o Dumnezeu,au profetit dar au si criticat din interior intelegerea si comportamentul contemporan lor,punand la dispozitia evreului atat problema cat si solutia corecta de intelegere.Numai ca ei au preferat sa ramina cantonati in propria lor intelegere ingusta,nationalista si egoista,care i-a dus la atatea erori,inculsiv cele de intelegere.Au vrut un Mesia dupa chipul si asemanarea lor.Oricum sa stii ca problema ridicata de tine,fascinanta si cu implicatii teribile pana in lumea iudaismului din primul secol,ascunde in spate un val urias de alte probleme care,parerea mea,nu pot fi intelese decat in contextul lor.De exemplu compara modul cum este zugravita figura diavolului din Noul Testament cu figura sa din Vechiul Testament,mult mai putin vizibil si cu mai putine conotatii.Intre diavolul din Iov,modul cum este el zugravit, si cel din Noul Testament se intinde o poveste lunga,complexa si foarte frumoasa a modului cum o credinta umana,cea iudaica in speta si-a metamorfozat conceptiile de-a lungul timpului,le-a reevaluat poate pentru ca,la un anumit moment,nu erau inca pregatiti pentru ele.Insa pentru Fiul Omului au fost pregatiti mai mult ca oricine si cand spun asta ma gandesc la o anumita istorie a felului in care credintele strabat timpul,trec prin interpolari umane sau metamorfozari uluitoare spre un inteles profund
dar care,la momentul hotarat de Dumnezeu arunca umbra si se arata in toata lumina lor,ale carei raze fusesera vestite
din timp.

Personal sunt un indragostit iremediabil de lumea Vechiului si Noului Testament,inclusiv perioada apostolica,in lumina cum au fost ele si nu cum au fost interpretate ulterior, dar mereu am ezitat sa deschid o ampla discutie pe tema
iudaismului,in general, si crestinismului primului secol pt ca un forum,in general,este un loc al polemicilor aprinse si mai putin al analizelor calme si rabdatoare,iar eu,structural,am oroare de polemici despre care istoria si-a spus cuvantul,in sensul inutilitatii lor.Sa spunem ca, un ciudat fiind,sunt adeptul unui alt fel de praxis,fericit in ciudatenia mea si perfect constient de tot ce implica asta.Probabil ma indrept,dupa cum spunea Philip Rieff despre Harnack,spre varsta ,,seninatatii convingerilor finale" :) Numai bine.