[DAMIAN]

nuntii a fost reasezata in omenire de Domnul nostru Iisus Hristos, dar Dumnezeu a randuit-o chiar de la intemeierea lumii, daruind o dubla vietuire primului om: "Nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui" (Fac., 2, 18). Si indata Dumnezeu i-a facut omului femeie din oasele si carnea lui (Fac., 2, 21-24). Dupa chipul si asemanarea Sa facandu-i barbat si femeie, Dumnezeu i-a binecuvantat zicandu-le: "Cresteti si va inmultiti" (Fac., 1, 27-28). La noi ortodocsii, Taina casatoriei se mai numeste si "cununie". Putem spune, deci, ca primii oameni au fost cununati direct de Dumnezeu, adica binecuvantati pentru a vietui impreuna si a spori viata. Pacatuind primii oameni fata de Dumnezeu prin calcarea poruncii si mancand din fructul oprit (Fac., 2, 15-17), Dumnezeu i-a scos afara din gradina raiului celui pamantesc (Fac., 3, l-24), iar binecuvantarea prima a lui Dumnezeu se insoteste cu blestemul, astfel incat relatiile intre oameni au decazut. E adevarat ca Dumnezeu a repetat binecuvantarea in multe raiduri, zicand multor perechi: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul" (Fac., 9, 1). Dumnezeu a mai binecuvantat pe Avraam (Fac., 22, 17), apoi pe Isaac (Fac., 26, 1-4), iar prin Isaac Dumnezeu a binecuvantat pe Iacov (Fac., 26, 1-29). Dar starea de pacat a stricat si raporturile intre oameni. Astfel, barbatul avea dreptul sa-si ia sotie si daca aceasta nu-i mai placea ii da la mana o scrisoare, o "carte de despartire", o lasa si-si putea lua alta pe care - daca nu-i mai placea - de asemenea putea s-o indeparteze (Deut., 24, 1-4; Matei, 5, 31; 18, 7). Venind in lume intelepciunea lui Dumnezeu, Cuvantul intrupat (Ioan, I, l-14), Si-a zidit casa Sa intarindu-Si cei sapte stalpi (Pilde, 9, 1). Intr-adevar, Domnul nostru Iisus Hristos, prin sapte Taine a venit sa implineasca tot ce a fost proorocit in lege si in profeti (Matei, 5, 17; II, 13), casatoria fiind si ea reasezata ca un stalp al credintei, ca o Taina a invataturii Dumnezeului si Mantuitorului nostru. Astfel, schimband Legea lui Moise (Evr., 7, 12) cu Legea credintei (Rom., 3, 27), adica Legea cea Noua (Matei, 26, 26-28; Marcu, 1, 15; Gal., 6, 2), El a schimbat si imperfectiunea, randuielii casatoriei Legii Vechi (Evr., 8, 7-13), care nu numai ca nu se mai bucura de binecuvantarea cerului, dar mai avea si neajunsul ca omul isi putea lasa sotia din orice pricina.